16 August 2012

Dialoguri de inimi



"Inima mea e cea mai frumoasă"
 - strigă un cocor cerului înalt
şi soarele zâmbi auriu
mângâind cald aripile păsării!




 

"Inima mea e plină de iubire" - rosti timid, înroşindu-se tot,
firul de mac din câmpul întins pe pământ
şi soarele străluci intens
atingând protector petalele florii!




 

"Inima mea arde de iubire" - şuieră cu limbi roşietice
focul aprins, ce preface în fum
uscăturile, buruienile, ţepii
şi soarele vibră arzător alungând toţi norii!




 

"Inima mea e toată iubire" - fremătă marea
şi ţărmul atins de valurile ei se lăsă cucerit imediat,
iar soarele se oglindi îndrăgostit
în apele ei adânci!




 

"Inima mea nu mai e, e doar iubire tot ce sunt!" - şopti femeia
strângându-şi copilul la piept,
murmură femeia printre gemetele dragostei,
suspină femeia în genunchi, printre icoane
şi soarele păli pe albastrul de cer,
ruşinat că se mândrea cu iubirea lui mare!




 

Femeia îndrăgostită de soare,
de flori,
de păsări,
de apă
şi foc,
de viaţă
şi de dincolo de viaţă
îşi ridică cu umilinţă privirea spre Inima lui Dumnezeu
şi se abandonă Iubirii!




 poezie de Simina



08 August 2012

Eu văd… contemplu… devin.

Eu văd,
contemplu,
devin.
Pătrund fiece clipă 
neatinsă şi pură
fără nici o aşteptare
ecoul iubirii
ecoul păcii.
Sunt topită în contemplarea frumuseţii vieţii,
în ochii mei
sute de stele strălucesc
cristalizând 
pământul, Eu Sunt,
cântecul, devin.
Eu, Sufletul călător,
Ermitul
Luptătorul
Îndrăgostitul de tot ceea ce există
explodez 
în mii de poeme
de iubire
în timpul mereu curgător.
Eu văd...
Contemplu...
Devin.

 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...