28 March 2012

Învingătorii

Dedic această postare prietenilor şi colegilor mei care m-au inspirat în aceste zile prin atitudinea lor de adevăraţi învingători. Succes Divin!


 
Învingătorul este omul lui mea culpa. Când învingătorul comite o greşeală, el spune: ”Am greşit!“, învaţă lecţia şi este atent să se transforme pentru a nu mai repeta acea greşeală.
Învinsul este omul lui tua culpa. Când învinsul comite o greşeală, el spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii, repetând apoi mereu aceeaşi greşeală.


Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător. El ştie că tot ceea ce se petrece are un sens divin şi exprimă Voinţa lui Dumnezeu, şi se abandonează plin de credinţă şi iubire Providenţei Divine pentru a-l conduce prin toate experienţele vieţii.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii, plângându-se mereu şi neînvâţând niciodată aproape nimic din nici o experienţă, simţindu-se mereu ca o frunză în vânt sau ca o barcă fără cârmaci (în derivă).


Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el şi caută să le ducă la bun sfârşit. El îşi asumă în totalitate responsabilitatea propriilor fapte, precum şi a propriilor stări interioare.
Un învins crede în existenţa ghinionului, folosind aceasta ca pe o justificare a eşecurilor sale, şi adeseori îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru stările lamentabile în care se complace.


Un învingător munceşte mult, îşi oferă ajutorul plin de dăruire celor care au nevoie de el, dar îşi creează şi suficient timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui, nici pentru a-i ajuta pe alţii, şi adeseori îşi pierde timpul cu lucruri mărunte, inutile.


Un învingător înfruntă provocările una câte una şi în cazul lui este evidentă zicala populară ”Ceea ce nu te doboară te face mai puternic“.
Un învins evită provocările şi nu îndrăzneşte să le înfrunte, iar lui i se aplică zicala ”Nu fiindca (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele“ (Seneca).


Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar evită să dea vreo asigurare deoarece el ştie că nu va fi în stare să o respecte.


Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”. El se perfecţionează în permanenţă şi nu îşi compară rezultatele decât cu propriile rezultate anterioare.
Un învins spune: “Nu sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”, şi, pentru că nu îşi foloseşte calităţile şi aptitudinile cu care a fot înzestrat, atingând măiestria măcar în una dintre ele, el rămâne un om mediocru.


Un învingător ascultă cu atenţie, înţelege profund şi apoi răspunde, contribuind plin de iniţiativă şi entuziasm.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească, având mereu o atitudine pasivă şi conformistă.


Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi urmăreşte să înveţe ceva de la ei. În general el învaţă şi din experienţele celorlalti, şi admiră plin de transfigurare calităţile lor. 
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi doar le critică defectele, adeseori bârfind plin de invidie pe seama celorlalţi.


Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face…“ şi va căuta soluţiile cele mai eficiente şi pentru binele comun cel mai mare.
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”, dorind să menţină doar ceea ce convine interesului lui personal.


Un învingător este o parte din soluţie. El este adeseori ”omul potrivit la locul potrivit“.
Un învins este o parte din problemă. ”El ramâne cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate“ (Malraux).


Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime” şi lucrează anticipând cu multă încredere şi speranţă rezultatul plin de succes.
Un învins vede numai ”cărămida pe care trebuie să o pună”, renunţând adeseori datorită deznădejdii şi îndoielilor de care se lasă copleşit.

(text adaptat după Biblia Învingătorului - autor anonim)




UN DAR TUTUROR ÎNVINGĂTORILOR




Marii căpitani se formează în lupta cu marea agitată. Spaima la nenorocire aduce altă nenorocire. (arab)

Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici şi o sută de lovituri de baston. (arab)

Dacă este să vină primejdia, vine şi stând în casă. (armean)

Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)

Fă-ţi datoria şi nu te teme de nici o răzbunare. (egiptean)

Şi pisica ajunge tigroaică dacă trăieşte în pădure. (indian)

Întreaga apă a mării nu-i ajunge decât la genunchi celui care nu se teme de moarte. (indian)

Arborele desfrunzit este iubitul uraganelor. (indian)

Un singur fricos dăuneaza unei armate întregi. (turc)

Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut. (Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri)

Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stima; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor. (Alceu)

Îndrăzneala este începutul acţiunii. (Democrit)

Bărbăţia micşorează loviturile sorţii. (Democrit)

Nenorocirea osteneşte. Vânturile nu suflă mereu cu aceeaşi turbare. Norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate. (Euripides)

Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)

Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie sa acţioneze. (Herodot)

Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta. (Homerus)

Si zeul ajută o îndrazneală justificată. (Menander)

Mâhnirea ştie să născocească împotriva ei însăşi rele de două ori mai mari decât realitatea. (Philemon)

Lucrul de care te temi se întâmplă mai iute decât acela pe care-l speri. (Syrus)

În împrejurari critice îndrăzneala preţuieşte foarte mult. (Syrus)

Când marea este liniştită, oricine poate fi cârmaci. (Syrus)

Când sufletul şovăie, este de ajuns un mic impuls ca să-l îndrepte într-o parte sau alta. (Terentius)

Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)

Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătura otrava grijii? (Hitopadeca)

Dacă nu se expune la primejdii, omul nu vede fericirea; dacă însă riscă, atunci, dacă traieşte – o vede. (Mahabharata)

Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)

Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)

Fără curaj, nu se trece peste o nenorocire, chiar (dacă-i) foarte mică. (Somadeva)

Nenorocirile fug (departe) de cei curajosi, ca si cum le-ar fi frica de acestia. (Somadeva)

Fricoşii sunt nechibzuiţi. (Somadeva)

Pe cel neîntreprinzător, lăsător, fatalist şi lipsit de bărbăţie, zeiţa fericirii nu vrea să-l îmbrăţişeze, ca şi o femeie tânără pe un bătrân. (Tantrakhyayika)

Ceea ce trebuie să se întâmple are deschise porţile pretutindeni.(Kalidasa)

Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice. (Baltasar Gracian)

Curaj mare, noblete mare. (Baltazar Gracian)

Când lipseşte curajul ştiinta nu dă roade. (Baltasar Gracian)

Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decât sunt. (Cervantes)

A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie. (Corneille)

Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însusi. (Daniel Defoë)

„Noroc”- ăsta-i numele pe care cei slabi îl dau curajului. (G. Duhamel)

Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor. (Gracian)

Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?” Imposibilul răspunde: “În visurile slăbănogilor”. (Tagore)

Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)

Superstitia este religia sufletelor slabe. (Edmund Burke)

Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea. (Emerson)

Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotarâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute. (Goethe)

Adevăratele calităţi ale unui comandant se manifestă în luptă. Lupta este cel mai sever examinator care stabileşte adevărata capacitate a fiecăruia. (J. K. Bagramean)

Prima condiţie a victoriei este sacrificiul. (J. Galsworthy)

Este poate o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât este de fapt: pentru ca din aceasta vedere să izvorască o luptă mai hotarâtoare spre mai bine. (Lucian Blaga)

Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare – care trebuie întreţinut la fel ca şi armele. (N. Iorga)

Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop. (René Quiton)


        




08 March 2012

''...Şi Dumnezeu creă femeia după propriul Ei chip...'' (Rassouli)

Memoria
       
   


     
''Femeile din picturile mele exprimă mireasma şi esenţa feminităţii asa cum eu o percep şi o experimentez în femeile pe care le cunosc. Multe îmi spun că recunosc ceva din ele însele în portretele mele feminine. Am ajuns să intuiesc că ceea ce se reflectă pe pânzele mele este natura feminină a sufletului care există atât în femei cât şi în bărbaţi.''




''Misterul femeii este ascuns în adâncul inimii.
Inocenţa ei e protejată în imbraţişarea ce o învăluie asemenea petalelor de trandafir învăluind bobocul.
Secretele naturii ei sunt revelate atunci când lumina spiritului iubirii îi contemplă plenitudinea fiinţei, iar înflorirea deplină a frumuseţii ei se deschide numai în prezenţa acelor prieteni ai inimii, care cu adevărat îi preţuiesc libertatea.''


 
''Natura plină de compasiune a femeilor este una din cele mai preţioase comori ce ni se dăruie. Este o energie, o lumină specială, şi o capacitate de a iubi care răsare dintr-o adâncă dorinţă a femeilor, care dăruiesc din ele însele şi pot avea grijă de ceilalţi...




Cred că această calitate ar putea revoluţiona lumea dacă am putea cu adevărat să încurajăm şi să susţinem implicarea femeilor.''




CEA CARE ADUCE RĂSĂRITUL
''Femeia sculându-se în tăcerea nopţii pentru a veghea,
oferind lumina compasiunii ei şi rugăciune pentru întreaga creaţie, iar Soarele răsărind pentru a întâlni chipul ei radios..
Bucuria şi încântarea unui elan launtric
ce împodobeşte răsăritul cu strălucirea sufletului..''




Ceea ce înfăţişez ca putere feminină în creaţia mea artistică nu este doar o frumuseţe exterioară cu care să te delectezi; este o strălucire care radiază dinlăuntru, şi care înconjoară inima.




Prin expresiile mele artistice, eu ridic o oglindă care reflectă frumuseţea interioară a femeilor, în timp ce arată disponibilitatea lor de a fi vulnerabile, ştiind că abandonul este cheia secretă către propria lor forţă. Energia iubirii este cheia către puterea feminină a compasiunii.




Speranţa mea este că imaginile pe care le creez le va încuraja pe femei să se vadă pe ele însele într-o lumină nouă şi va invita implicarea şi participarea lor la evoluţia creşterii colective în toate aspectele vieţii.




Ca bărbat din Orientul Mijlociu, am crescut într-o cultură foarte opresivă faţă de femei. Multe din ele fiind acoperite de văl, am început să-mi imaginez şi să mă conectez la frumuseţea lor interioară. În final aceasta mi-a devenit o călăuză atât în viaţă cât şi în artă.




Ceea ce m-a atras a fost misterul a ceea ce era invizibil, şi astfel am început să exprim ceva mai profund decât aparenţa exterioară. Mă aventuram în necunoscut, iar procesul m-a ghidat către o călătorie interioară care mi-a aprins inima şi mi-a trezit sufletul.




Am ajuns să pictez lumina misterioasă a unei energii radioase care a devenit o metaforă pentru iubire, pentru adevăr, pentru lumină şi pentru viaţa însăşi. Este o viziune care mă conectează cu dorurile şi aspiraţiile tuturor celor care contemplă şi răspund la arta mea.




Cu fiecare imagine pe care o creez, eu nu pictez doar încă o femeie frumoasă. Imaginile mele sunt menite să fie un omagiu adus potenţialului tuturor femeilor, iar intenţia mea este să-mi arăt recunoştinţa pentru extraordinara lor capacitate de a fi ghidate de o înţelepciune intrinsecă şi de iubirea lor plină de compasiune.




Această energie este comoara noastră cea mai preţioasă, fiindcă este ceea ce ne trebuie pentru a ajuta să se trezească, să se ilumineze şi să se transforme toate inimile pe tot cuprinsul lumii.




***
Rassouli este cunoscut în comunitatea artelor ca un artist ce reflectă în picturile sale misticismul şi spiritualitatea Orientului Apropiat folosind tehnici de pictură europeane. Ceea ce rezultă pe pânze este o perspectivă atemporală ce radiază lumina divină creatoare prin forma puterii şi frumuseţii feminine.


 
Imaginile feminine pe care el le pictează nu sunt create după modele, ci ele se ivesc din profunda lui viziune sufletească a frumuseţii care s-a născut din forţa şi compasiunea femeilor care i-au influenţat viaţa.





Artist, vizionar, conferenţiar, profesor înzestrat şi ghid în elevarea conştiinţei şi dezvoltarea creativităţii, Rassouli a creat un curent internaţional cu stilul său unic. Ceea ce face unică arta sa este modul în care el translatează pe pânză experienţa spirituală din subconştient, prin meditaţie la răsăritul soarelui.




Tonurile sale vibrante şi amestecurile de culori pline de bucurie combinate în modele circulare de vîrtejuri creează un stil unic de pictură pe care el l-a numit FUSIONART (Arta fuziunii), un stil pe care Rassouli l-a patentat şi este acum predat multor artişti de pretutindeni.


 


 





 (traducere după citate de Freydoon Rassouli)




01 March 2012

Ramura furată

 
             
    

Ne vom strecura noaptea
să furăm
o ramură înflorită

Vom sări zidul

în întunericul unei grădini străine,
două umbre într-o umbră.

Iarna încă nici n-a trecut

şi mărul se arată,
preschimbat pe neaşteptate
într-o cascadă de flori mirositoare.

Vom pătrunde în noapte,

vom ajunge până la firmamentul ei tremurător,
şi mâinile tale mici, şi mâinile mele
vor fura stelele...


Şi în vârful picioarelor,
în casa noastră,

prin noapte şi umbră,

va pătrunde odată cu paşii tăi
pasul mut al parfumului,
şi,
cu picioarele înstelate,
trupul limpede al primăverii.



 (Pablo Neruda)



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...