27 April 2011

Căile sublime ale stării divine de preafericire



 
rugăciunea Tatăl nostru cântată în limba aramaică 
     



Preafericiţi vor fi cei care sunt coloane de iubire şi lumină divină, în jurul cărora creşte şi înfloreşte viaţa superioară.


Preafericiţi vor fi cei care sunt arbori minunaţi, ce cresc plini de dăruire în grădina vieţii universale şi care rodesc minunate fructe paradisiace.




 
Preafericiţi vor fi cei care sunt oceane de tandreţe.


Preafericiţi vor fi cei care sunt fluvii tainice de energie, aducătoare de viaţă şi fertilitate.





Preafericiţi vor fi cei care sunt vulcani neîncetaţi de alinare, pentru toţi cei care au o mare nevoie de aceasta.


Preafericiţi vor fi cei care sunt câmpii spirituale roditoare, pentru toţi cei flămânzi de revelaţii spirituale.






Preafericiţi vor fi cei care sunt pietre trainice de temelie, pe care se poate construi tot ceea ce este bun, durabil şi divin.


Preafericiţi vor fi cei care sunt furtuni de genială inspiraţie divină şi debordantă imaginaţie creatoare.





Preafericiţi vor fi cei care sunt spaţii uluitoare de libertate, pline de entuziasm şi de avânt.


Preafericiţi vor fi cei care sunt flori minunate, care fac să apară în mod spontan surâsul, încântarea şi admiraţia pe feţele celorlalţi.





Preafericiţi vor fi cei care sunt văi înmiresmate şi fermecătoare, care uşurează comunicarea sublimă cu DUMNEZEU.


Preafericiţi vor fi cei care sunt munţi de tăcere, prin care se manifestă enigmatica voce a Lui DUMNEZEU.






Preafericiţi vor fi cei care sunt stele fascinante de iubire şi lumină divină, 
care îi inspiră pe ceilalţi şi care le oferă totodată modelele sublime, spirituale, de care au nevoie.







(sursa: yogaesoteric.net)




23 April 2011

Un Paşte Fericit!



"Paştele vă poate aduce crini, iepuraşi de ciocolată,
şi ouă pentru a sărbători învierea lui Cristos.  
Dar eu mă rog pentru ca crinul Înţelepciunii Cristice
să vă crească în grădina sufletelor,
 pentru ca voi să gustaţi dulceaţa Iubirii Cristice în inimile voastre, 
să vă bucuraţi de oul infinit colorat al adevăratei fericiri – şi pentru ca, asemenea iepuraşului iute de picior, să vă grăbiţi pasul
către divinul vostru Acasă!"


 




14 April 2011

Iubirea Divină

 
 
 
"Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.



Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.


 
Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.


 
Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat 
când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. 
Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.


 
Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane,
astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”



 
Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.
 
 
Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei,
iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."






 
Acest text a fost scris de Paramahamsa Yogananda în urma revelaţiilor
pe care le-a avut într-o stare profundă de samadhi
 
imagini:  http://works.saschart.com/

 
 
 

10 April 2011

Tarkovski: Filmul ca Rugaciune



       “Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea în oglindă a gestului Creatorului. Noi, artiştii, nu facem decât să repetăm, să imităm acest gest. Creaţia este unul dintre momentele de preţ în care ne asemănăm Ziditorului; de aceea eu n-am crezut niciodată într-o artă independentă de Creatorul Suprem, nu cred într-o artă fără Dumnezeu. Sensul artei este rugăciunea, este rugăciunea mea. Dacă această rugăciune, dacă filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atât mai bine. Atunci viaţa mea îşi va căpăta întregul sens: acela, esenţial, de a servi.” (Andrei Tarkovski)


       
       Contrar acelora care vor să îl izoleze într-un turn de fildeş al artei greu accesibile, al superelitei, Andrei Tarkovski este un artist al cetăţii, şi de atâtea ori şoapta artistului s-a transformat în strigătul omului-cetăţean, ca de exemplu în frecvent-citatul “Cuvânt despre Apocalipsă”: “Toţi oamenii pot fi mântuiţi numai dacă fiecare se mântuieşte pe sine. A venit vremea eroismului individual. Suntem la banchetul din timpul ciumei. Nu poţi salva pe altcineva decât salvându-te pe tine – în sens spiritual, desigur.”

       Prietenul său, regizorul polonez Zanussi povesteşte, rememorând “lungile discuţii din scurtele lor întâlniri”: “Amândoi am ajuns la concluzia că cel mai chinuitor păcat al omului contemporan îl constituie îngrozitorul său orgoliu, care rezultă din iluzia independenţei sale din convingerea că el ar fi stăpânul propriei sorţi şi că nimic nu-l ameninţă.” 





       Cel mai greu este, astăzi, a-i face pe oameni să creadă” spunea undeva Călăuza.

       “Dacă declinul artei este evident – şi este – şi dacă arta este sufletul unei naţiuni, atunci naţiunea noastră, ţara noastră suferă de o gravă maladie sufletească.”

      “Atâta vreme cât omul va exista, el va avea o atracţie instinctivă către creaţie. Câtă vreme omul se va simţi om, el va tinde să făurească ceva, căci aceasta îl leagă de Creatorul Suprem. Ce este creaţia? La ce serveşte arta? Răspunsul la aceste întrebări se află în formula: Arta este o rugăciune. Aceasta spune totul. Prin intermdiul artei, omul îşi exprimă speranţa. Tot ce nu exprimă această speranţă, tot ceea ce nu are un fundament spiritual, nu are nici o legătură cu arta.”





       Reporter: “Filmele dumneavoastră sunt acte de dragoste faţă de Creator?”

       Tarkovski: “Vreau să cred că aşa este. În orice caz, am lucrat mereu cu această credinţă. Idealul pentru mine este de a oferi acest perpetuu dar, darul pe care, cu siguranţă, Bach a fost singurul în stare să-l ofere lui Dumnezeu.”

 




       Reporter: “Faceţi diferenţa dintre noţiunile de artist şi cea de călugăr?”

       Tarkovski: “Bineînţeles, este vorba de căi de viaţă diferite. Sfântul sau călugărul nu creează, pentru că ei nu sunt legaţi de lume în mod nemijlocit. Atitudinea sfântului sau a călugărului, este îndeobşte, neparticipativă... În timp ce artistul... sărmanul, nefericitul artist! El trebuie să scurme în murdărie, în mijlocul a tot ce se întâmplă în jur. Artistul este nevoit să-şi risipească talentul şi se poate încurca, se poate trezi înşeat, sufletul său e mereu în primejdie...





       Trebuie să trăim cu gândul că mâine Dumnezeu ne poate chema la El. Multe genii şi-au consumat întreaga viaţă ca să răspundă la întrebarea pe care dumneavoastră mi-o puneţi acum. Este tema unui film!”







       “Eu văd ca pe o datorie stimularea meditaţiei asupra a ceea ce este esenţial omenesc si etern în fiecare suflet individual, şi pe care de cele mai multe ori o persoana îl va ignora, deşi soarta se află în mâinile ei. Suntem prea ocupaţi vânând fantome şi închinându-ne la idoli. În final, totul poate fi redus la un simplu element, care este singurul lucru care poate conta în existenţa unei persoane: capacitatea de a iubi. Acel element poate creşte în suflet pentru deveni factorul suprem care determină sensul vieţii acelei persoane. Funcţia mea este să-i fac pe cei care vad filmele mele să devină conştienţi de nevoia lor de iubire şi de nevoia lor de a dărui iubire, şi să realizeze că frumuseţea este invocatoare de sublim.”




       “Eu vreau să creez propria mea lume pe ecran, în forma ei ideală şi perfectă, aşa cum o văd şi o simt eu însumi. Nu încerc să fiu sfios cu publicul meu, sau să ascund vreo intentie personala secretă: eu re-creez lume mea în acele detalii care mie îmi par cel mai deplin şi exact potrivite pentru a exprima sensul tainic al existenţei noastre...”






 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...