„Viaţa trebuie trăită în totalitatea sa, viaţa trebuie sărbătorită. Viaţa trebuie pătrunsă – aceasta este singura modalitate de a o cunoaşte. Secretele sale nu pot fi scoase la iveală în laborator, prin disecarea celulelor, prin analizarea elementelor sale; aceia sunt compuşi ai vieţii, iar viaţa este mai mult decât suma totală a laturilor sale.
E o imensă frumuseţe în lume... întreaga viaţă de
dincolo de lucruri... această forţă uluitor de binevoitoare care vrea să ştiu că
nu există nici un motiv pentru care să-mi fie teamă... niciodată...
"Frumuseţea este pecetea lui Dumnezeu pe creaţie." Henry Ward Beecher
"Există frumuseţe pretutindeni, şi unde e frumuseţe e şi bucurie." Drieu La Rochelle
"Nu ştie frumoasa din spume, Cu graţii trecând, că o lume Mai bună în urmă lăsat-a O lume de-amor, oh, amor!" Vinicius de Moraes
(Aici este doar prima parte - LUMINA, FRUMUSEŢEA, PURITATEA - a unui scurt film
animat, ce ne translateaza într-o lume paradisiacă! Rino Stefano Tagliafierro reuşeşte să evoce mişcarea şi expresivitatea
vie a unor gesturi captate în imobilitatea unor celebre pânze ale unor
mari maeştri ai picturii. Din păcate, în partea a doua mesajul întregului filmuleţ animat
decade într-un tragism inutil, nu-l recomand în întregime.)
Eram Fotograf. Acum sunt doar un Călător. Credeam că sunt Fotograf. Dar eram un călător, înainte de Marea Călătorie. Fotografia m-a aruncat pe acest drum, aveam un scop bine definit - Să câștig bani, să ajung faimos, să mă laude lumea! Dar drumul mi-a oferit alte minuni, incomparabile.
Gene false. Pentru ochi ce nu mai ştiu privi dincolo de aparenţe. Lentile de contact. Pentru a ne ascunde lacrimi de dor. Dor de copilul pierdut din noi ce nu-şi mai gaseste locul într-o lume ce l-a pus de prea multe ori la colţ. Pe nedrept.
''Femeile din picturile mele exprimă mireasma şi esenţa feminităţii asa cum eu o percep şi o experimentez în femeile pe care le cunosc. Multe îmi spun că recunosc ceva din ele însele în portretele mele feminine. Am ajuns să intuiesc că ceea ce se reflectă pe pânzele mele este natura feminină a sufletului care există atât în femei cât şi în bărbaţi.''
''Misterul femeii este ascuns în adâncul inimii. Inocenţa ei e protejată în imbraţişarea ce o învăluie asemenea petalelor de trandafir învăluind bobocul. Secretele naturii ei sunt revelate atunci când lumina spiritului iubirii îi contemplă plenitudinea fiinţei, iar înflorirea deplină a frumuseţii ei se deschide numai în prezenţa acelor prieteni ai inimii, care cu adevărat îi preţuiesc libertatea.''
''Natura plină de compasiune a femeilor este una din cele mai preţioase comori ce ni se dăruie. Este o energie, o lumină specială, şi o capacitate de a iubi care răsare dintr-o adâncă dorinţă a femeilor, care dăruiesc din ele însele şi pot avea grijă de ceilalţi...
Cred că această calitate ar putea revoluţiona lumea dacă am putea cu adevărat să încurajăm şi să susţinem implicarea femeilor.''
CEA CARE ADUCE RĂSĂRITUL ''Femeia sculându-se în tăcerea nopţii pentru a veghea, oferind lumina compasiunii ei şi rugăciune pentru întreaga creaţie, iar Soarele răsărind pentru a întâlni chipul ei radios.. Bucuria şi încântarea unui elan launtric ce împodobeşte răsăritul cu strălucirea sufletului..''
Ceea ce înfăţişez ca putere feminină în creaţia mea artistică nu este doar o frumuseţe exterioară cu care să te delectezi; este o strălucire care radiază dinlăuntru, şi care înconjoară inima.
Prin expresiile mele artistice, eu ridic o oglindă care reflectă frumuseţea interioară a femeilor, în timp ce arată disponibilitatea lor de a fi vulnerabile, ştiind că abandonul este cheia secretă către propria lor forţă. Energia iubirii este cheia către puterea feminină a compasiunii.
Speranţa mea este că imaginile pe care le creez le va încuraja pe femei să se vadă pe ele însele într-o lumină nouă şi va invita implicarea şi participarea lor la evoluţia creşterii colective în toate aspectele vieţii.
Ca bărbat din Orientul Mijlociu, am crescut într-o cultură foarte opresivă faţă de femei. Multe din ele fiind acoperite de văl, am început să-mi imaginez şi să mă conectez la frumuseţea lor interioară. În final aceasta mi-a devenit o călăuză atât în viaţă cât şi în artă.
Ceea ce m-a atras a fost misterul a ceea ce era invizibil, şi astfel am început să exprim ceva mai profund decât aparenţa exterioară. Mă aventuram în necunoscut, iar procesul m-a ghidat către o călătorie interioară care mi-a aprins inima şi mi-a trezit sufletul.
Am ajuns să pictez lumina misterioasă a unei energii radioase care a devenit o metaforă pentru iubire, pentru adevăr, pentru lumină şi pentru viaţa însăşi. Este o viziune care mă conectează cu dorurile şi aspiraţiile tuturor celor care contemplă şi răspund la arta mea.
Cu fiecare imagine pe care o creez, eu nu pictez doar încă o femeie frumoasă. Imaginile mele sunt menite să fie un omagiu adus potenţialului tuturor femeilor, iar intenţia mea este să-mi arăt recunoştinţa pentru extraordinara lor capacitate de a fi ghidate de o înţelepciune intrinsecă şi de iubirea lor plină de compasiune.
Această energie este comoara noastră cea mai preţioasă, fiindcă este ceea ce ne trebuie pentru a ajuta să se trezească, să se ilumineze şi să se transforme toate inimile pe tot cuprinsul lumii.
***
Rassouli este cunoscut în comunitatea artelor ca un artist ce reflectă în picturile sale misticismul şi spiritualitatea Orientului Apropiat folosind tehnici de pictură europeane. Ceea ce rezultă pe pânze este o perspectivă atemporală ce radiază lumina divină creatoare prin forma puterii şi frumuseţii feminine.
Imaginile feminine pe care el le pictează nu sunt create după modele, ci ele se ivesc din profunda lui viziune sufletească a frumuseţii care s-a născut din forţa şi compasiunea femeilor care i-au influenţat viaţa.
Artist, vizionar, conferenţiar, profesor înzestrat şi ghid în elevarea conştiinţei şi dezvoltarea creativităţii, Rassouli a creat un curent internaţional cu stilul său unic. Ceea ce face unică arta sa este modul în care el translatează pe pânză experienţa spirituală din subconştient, prin meditaţie la răsăritul soarelui.
Tonurile sale vibrante şi amestecurile de culori pline de bucurie combinate în modele circulare de vîrtejuri creează un stil unic de pictură pe care el l-a numit FUSIONART (Arta fuziunii), un stil pe care Rassouli l-a patentat şi este acum predat multor artişti de pretutindeni.
1. Conform Voinţei Mele, care a devenit curând şi a celorlalţi, am rămas treji întreaga noapte. Iar cu o oră înainte de răsăritul soarelui, am ieşit pe afară, în grădina frumos aranjată a căpitanului. Se găseau aici alei mărginite de carpeni, peluze, o mulţime de flori de toate soiurile, o plantaţie de trandafiri, tufe de iasomie, culturi întinse de nard pentru uleiuri. Alături de acestea, existau acolo şi cele mai nobile soiuri de pomi fructiferi de pe pământ, şi toţi admiram cu o deosebită încântare grădina aceasta atât de artistic aranjată, atât de frumoasă şi de utilă.
2. Eu am spus: „Vedeţi voi, pentru a fi în acord deplin cu Voinţa Divină, omul trebuie să fie exact ca grădina aceasta exemplară! În el, adevărul şi binele trebuie să se reunească cu frumosul şi sublimul. Iar dacă realizează lucrul acesta, el demonstrează astfel că-i seamănă întru totul lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl său.
3. Uitaţi-vă la marea frumuseţe a acestor flori! Cât de minunat sunt colorate şi cum una o întrece pe cealaltă în splendoare! Ei bine, la ce bun oare? Căci din floarea atât de minunată a unui trandafir tot nu rămâne până la urmă decât un simplu bob de sămânţă, cât se poate de neînsemnat, pentru formarea căruia n-ar fi fost nevoie de o asemenea minunăţie de floare. Însă Dumnezeu a implicat în toate operele Sale, în cel mai înalt grad, şi estetica, pentru ca în felul acesta să trezească în oameni simţul frumosului, necesar oricărei fericiri. Iar dacă acesta s-a trezit pe deplin într-un om, el devine apoi receptiv la tot adevărul şi la tot binele, care întotdeauna are la origine adevărul.
4. Iată, prietenul nostru drag, căpitanul, are un foarte dezvoltat simţ al frumosului, deci, şi a tot ce este util şi bun! Căci de nu ar fi avut acest simţ, atunci el ar fi rămas indiferent şi la toate adevărurile Mele, care-l călăuzesc pe om spre cunoaşterea unicului Dumnezeu adevărat şi spre propria cunoaştere de sine, şi el nu le-ar fi acceptat. Dar, întrucât are un simţ atât de dezvoltat al frumosului - lucru pe care-l demonstrează din plin grădina aceasta minunată -, el a fost şi primul de aici care a vrut să cunoască noua Mea învăţătură şi să o accepte, pentru a i se conforma cu stricteţe. Fiecare dintre voi să facă aşa, iar lucrul acesta va fi mult apreciat de Dumnezeu!
5. Dacă, intrând în casa unui om, o veţi găsi curată şi, pe măsura posibilităţilor sale, şi aranjată cu gust, atunci puteţi fi siguri că interiorul omului respectiv este şi el aproape la fel de frumos aranjat, însă dacă, ajungând în casa altuia, o găsiţi plină de murdărie şi, în general, într-o dezordine totală, puteţi face de îndată cale întoarsă, respectând principiul pe care Eu vi l-am spus vouă, ucenicilor Mei, şi anume, de a nu arunca mărgăritarele învăţăturii Mele la porci! De altfel, ar fi şi absolut inutil, fiindcă, precum spuneam, un om care nu are deloc simţul frumosului - care este de fapt o floare a adevărului -, nu are nici simţul adevărului, care este sămânţa cea folositoare care rămâne după ce floarea nu mai este.
6. Sigur că nici nu vreau să spun prin aceasta că omul nu mai trebuie să facă nimic altceva, decât să caute, prin tot felul de mijloace lumeşti costisitoare, să-şi ridice la un asemenea nivel de splendoare casa, grădinile, ogoarele şi câmpiile încât toată lumea să rămână uimită de ele. Căci un asemenea simţ al fastului poate degenera prea lesne în îngâmfare, în iubire de sine, în aroganţă şi în sete de putere. Iar pentru oamenii mai sărmani, aceasta nu ar însemna decât că omul care posedă o asemenea splendoare trebuie să fie extraordinar de bogat. Şi, spre a obţine ceva de la el, unii ar începe să-i admire chiar în mod exagerat splendorile, ceea ce l-ar determina pe respectivul om să devină cu timpul şi mai plin de sine şi, făcând apoi tot ce se poate pentru a şi-i aservi şi mai mult pe oameni, el ar putea să-şi aroge dreptul de a fi un adevărat stăpân peste cei care îl admiră.
7. Un asemenea simţ al frumosului, împins până la un fast exagerat, nu valorează nimic, el dovedindu-se până la urmă chiar mai rău decât delăsarea în murdărie. Un astfel de simţ poartă numele de vanitate şi el reprezintă un păcat al fiinţei umane, care nu ajută nicicând sufletul să ajungă la Viaţa cea Veşnică.
Dar acel simţ al frumosului şi al ordinii, care dă naştere la ceva, cum este această grădină, doar prin propria sa muncă şi printr-o dragoste adevărată pentru tot ce este frumos, adevărat şi bun, este o virtute recomandabilă tuturor.
8. Însă acum să vorbim despre altceva, căci iată-i pe căpitan şi pe vameş venind spre noi, iar în faţa lor nu doresc să laud prea tare grădina aceasta. Mai apoi, căpitanul va afla oricum ce am vrut să spun.”
MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN - JAKOB LORBER VOL. VI Capitolul 136 - Simţul frumosului, o floare a adevărului
Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată.
Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale?
Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic?
Ca acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca?
Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”?
Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.
Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte.
Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă.Şi această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte.
Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate.. răni, tulbura sau poate respinge.
Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire.
Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră.
Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.
Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi în puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat.
În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui.. cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti.
Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost.. ”subiectul” urii tale. Dar.. îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. Şi aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii.
De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar.. niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată.. în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci.. de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea.
Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit măreţ cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi.. iubeşti.
Ori de câte ori o privesc, mi se taie respiraţia. Îi admir frumuseţea, strălucirea interioară, zâmbetul, ochii ei plini de iubire. Atunci când o privesc, simt că viaţa merită să fie trăită. Altădată atunci când o privesc, simt o stare de repulsie. Îi resping urâţenia, rezistenţa, mânia, nevoile. Viaţa îmi apare ca o povară fără sfârşit. Mă scoate din minţi. Aş face orice pentru ea şi mi-aş da chiar şi viaţa pentru ea. Alteori îmi doresc să fiu cât mai departe de ea, să nu mai fiu nevoit să-i suport toate capriciile şi schimbările bruşte de dispoziţie. Una peste alta, nimic nu mă inspiră mai mult decât ea. Strălucirea ei îmi atrage către ea inima, corpul şi mintea. Îmi doresc atunci să o posed, să fac dragoste cu ea şi să o penetrez adânc pentru a deveni una cu ea prin iubire.......
.......Ori de câte ori văd o femeie frumoasă pe stradă, lumina lumii îmi apare dintr-o dată şi toate tensiunile mele interioare se transformă instantaneu în desfătare. Strălucirea ei mă umple de viaţă şi energie, şi îmi trezeşte o stare de fericire........
Femeia în toate formele sale, ca Principiu feminin, reprezintă inspiraţia supremă. Ea îţi evocă pământul, frumuseţea, oceanul, muzica, lumina, iubita. Reprezintă prin excelenţă muza noastră. Trezeşte în noi dorinţa, teama şi efortul. Din punct de vedere sexual şi creator, principiul feminin este puterea motivaţională a vieţii. Femeile sunt atrase de el în egală măsură cu bărbaţii. Îi sunt închinate poeme, se dau războaie în onoarea ei, îi sunt construite monumente, şi orice căsnicie care se face sau se desface o are în centrul său. Toata lumea încearcă să pună mâna pe ea, dar într-un fel misterios reuşeşte să scape de fiecare dată.
Principiul feminin este sinonim cu frumuseţea neasemuită, pe care o percep deopotrivă bărbaţii şi femeile. Întreaga natură se regăseşte cu totul în trupul femeii, în stările ei, în energia sa. Cu toţii avem datoria să celebrăm principiul feminin în toată splendoarea sa, deopotrivă luminoasă şi teribilă, fără a ne pierde însă în el.
Femeia este atracţia supremă, este mişcare şi culoare, deşi pare lipsită de conţinut, precum zâmbetul pisicii Cheshire, dar fără pisică. Cine cunoaşte acest secret se închină în faţa ei. Ne putem bucura cu toţii de ea, putem face dragoste cu ea, iar zâmbetul ei va continua să ne inspire şi să ne umple de extaz. Dacă nu vom reuşi să înţelegem însă cine este ea cu adevărat, ne va inspira doar teamă şi dorinţă. O vom răni, o vom nega, o vom exploata şi vom fugi de ea. Toţi bărbaţii şi toate femeile au nostalgia acestui principiu feminin sau fug de el, în fiecare clipă. Singurii care fac excepţie sunt cei care se simt una prin iubirea lor, care îl percep ca formă goală, nesfîrsită, strălucitoare şi nesfârşită, iar fuziunea amoroasă este apogeul acestei practici.
(David Deida)
***
„De frică să nu te pierd, te ţin mai mereu prezentă şi îmbrăţişată în inima mea. Ce fascinantă magie mi-a dăruit această comoară mirifică a lumii care eşti tu pentru mine, braţelor mele fragile?”
(Tagore)
"Trebuie să ne prosternăm în faţa tuturor femeilor, atât în faţa splendorii juvenile a celor tinere, cât şi în faţa celor vârstnice, frumoase sau mai puţin frumoase, bune sau rele. Nu trebuie să abuzăm niciodată de ele, nici să le facem rău, nici să le lovim. Comportamentle urâte faţă de femei fac toate siddhisurile imposibile. Dacă femeia de lângă un bărbat este nefericită şi neîmplinită, Shakti (Suprema Forţă Feminină) se va răzbuna crunt pe acesta." (Kulavali Tantra)
"Corpul lui Shakti este o grădină în care bărbatul, de la o floare la alta, respiră parfumul care-i curăţă inima, care i-o face ardentă, subtilă şi încărcată de puterea femeii, delicată ca o tânără fecioară, dar puternică asemenea unui leopard. Respirând parfumul femeii, el va recunoaşte existenţa Zeiţei din el. Respirând nectarul buricului, recunoaşte în el orificiul care a hrănit conştiinţa sa embrionară. Apoi, când urcă lent la nivelul spaţiului dintre sâni, el se hrăneşte acolo din ambrozia femeii, care îi aminteşte de propria sa inimă ce aspiră să se deschidă total în iubirea divină."
"Femeia care şi-a trezit starea de SHAKTI devine conştientă că în şi prin fiinţa ei se manifestă acea tainică forţă feminină supremă şi arzătoare, ce face să ţâşnească în jerbe neîncetate scânteile vieţii. În ea frica de moarte nu mai există. Ea simte adeseori că este acea indescriptibilă substanţă divină ce ţâşneşte în jerbe mirifice de culori, atunci când admiră frumuseţea naturii. Ea simte în mod intuitiv că este, într-un mod indescriptibil, strălucirea fermecătoare a apei. Ea simte că arde în simultaneitate în Soare, în Lună şi în stele. Forţa încântătoare şi misterioasă a vântului trezeşte ecouri multiple în fiinţa ei. Ea simte, într-un mod inefabil, că există în suflul subtil a tot ceea ce trăieşte. Ea simte că respiră la unison cu iarba, cu florile şi cu copacii. Atunci când admiră apele ce curg întocmai ca nişte fiinţe vii, ea simte în simultaneitate că se revarsă la unison cu ele. Atunci când forţa feminină colosală şi binefăcătoare a MARII MAME ( MAHA SHAKTI ) se manifestă din plin prin ea, ea simte că se află printre COLOANELE FUNDAMENTALE care susţin întregul Pământ... Ea simte că toate aceste fenomene mirifice care o înconjoară trăiesc la unison cu ea, pentru că ea este în ele şi ele sunt în ea. Adeseori când se află în natură ea simte că este una cu izvorul secret al vieţii lor. Ea simte că este înţelepciunea lui DUMNEZEU. Atunci când se manifestă explozia tunetului ce aparţine verbului creator al tuturor lucrurilor, ea intuieşte că acel sunet creator este ea însăşi. Uneori, ea simte că există, dilatată în imensitate, în toate fiinţele, susţinându-le pentru ca ele să nu moară. Când face dragoste frenetic, ea simte că este viaţa cea misterioasă, ce există în tot şi în toate."
_-_L'AURORE_(Reduction).jpg)
_-_L%27AURORE_(Reduction).jpg){kind=link}