29 January 2011

Nobil, nemuritor şi călător...



    

       

       „Eu nu aparţin nici unei epoci şi nici unui loc; resimt permanent că mă situez în fara timpului şi spaţiului; fiinţa mea spirituală îşi trăieşte, în esenţă, eterna existenţă şi, dacă uneori mă scufund în gândirea cosmică reurcând cursul vârstelor, dacă atunci îmi întind spiritul atotputernic spre un mod de existenţă superior şi depărtat de cel pe care voi îl percepeţi, trăiesc extazul paradisiac şi superior divin cel ce doresc să fiu. 
       Participând plenar şi în mod conştient la realitatea Fiinţei absolute, îmi conduc aproape tote acţiunile după inspiraţia divină care mă susţine şi mă înconjoară. Numele meu este chiar cel al funcţiei mele şi-mi aleg singur numele şi funcţia pentru că sunt pe deplin liber; ţara mea este provizorie acolo unde-mi opresc momentan paşii. Fiţi în ieri, dacă vreţi, crescând din nou şi retrăind crâmpeie de viaţă prin anii trăiţi de strămoţii voştri care v-au fost străini, sau fiţi în mâine, prin orgoliul iluzoriu al unei grandori care poate că nici nu este şi nu va fi niciodată a voastră; cât despre mine, eu sunt cel ce este NEMURITOR şi pe deplin liber. 


       N-am decât un tată: cel Divin Ceresc şi diferite împrejurări neîntâmplătoare m-au făcut să realizez şi să cred cu fermitate, în această privinţă, adevăruri mari şi copleşitoare. Cu toate acestea, misterele originii mele şi legăturile nepieritoare care mă unesc mereu şi mereu cu acest Tată, necunoscut de marea majoritate a oamenilor, sunt şi rămân secretele mele; cei puţini, care vor fi chemaţi să le ghicească, să le întrevadă şi să le pătrundă, aşa cum cândva am făcut şi eu, vor fi, fără îndoială, în stare să mă înţeleagă şi să mă aprobe şi pe mine.




        Cât despre timpul ce a trecut peste acest trup, sunt în jur de 40 de ani de la momentul în care corpul meu material a luat această formă pe acest pământ. Cât despre familia pe care am ales-o pentru aceasta, nu are importanţă să amintesc aici despre ea; nu vreau să-mi amintesc de trecut, pentru a nu mări răspunderile deja grele ale celor care cândva m-au cunoscut, căci este scris în tratatele înţelepciunii: "Tu nu-l vei face niciodată să cadă pe cel orb". Nu sunt născut din trupul şi nici din voinţa omului; eu sunt acum născut numai din Spirit. 

       Numele meu, cel ce este numai al meu şi purtat de mine, acest nume pe care l-am ales pentru a apărea în mijlocul vostru, iată ceea ce este acum nou la mine. Numele cu care mă chemau la naştere, cel care aparent mi s-a dat în tinereţe, ca şi acele nume sub care, în alte vremuri şi locuri, am fost cunoscut, le-am lăsat deoparte aşa cum, la un moment dat, abandonezi nişte haine inutile.


       Iată-mă în faţa voastră. Sunt nobil, nemuritor şi călător; vorbesc şi sufletul vostru freamătă, recunoscând, dincolo de aceste cuvinte, trăiri fundamentale, spirituale vechi; o voce care se află în voi şi care a tăcut de foarte mult timp, înăbuşită de ignoranţă, răspunde prompt la chemarea enigmatică a modulaţiilor vocii mele.
       Eu sunt aici şi, prin puterea divină ce emană din mine, pacea revine în inimile voastre, sănătatea în trupurile voastre, speranţa în sufletele voastre. Toţi oamenii, gratie Spiritului din ei, sunt fraţii mei iubiţi, toate ţările îmi sunt dragi; le străbat atunci când este necesar, pentru ca peste tot spiritul să poată să coboare şi să găsească o cale spre voi, pentru a vă conduce înapoi la Dumnezeu prin suprema eliberare.”


(Fragment din discursul înţeleptului Cagliostro din cartea lui 
Serge Hutin "Societăţile secrete, de ieri până azi")




25 January 2011

Darul Speranţei



 


"Aruncă-ţi inima, şi aleargă apoi, s-o prinzi." (proverb arab)

"Dacă arcul ţi s-a frânt, şi nu mai ai nici o săgeata, trage, trage 
cu inima." (cugetare zen)



"Speranţa vede nevăzutul, simte nemirosul şi face posibil imposibilul." (anonim)

"De pe culmile disperării se vede orizontul bucuriei." (anonim)



"Când inima plânge pentru ce a pierdut, spiritul se bucură
pentru ce a găsit." (aforism sufit)

"Dă-mi, Doamne, puterea să văd în orice trandafir, eternitatea,
în orice mugur, o nouă zi; în orice fulg de nea, făgăduita primăvara; în orice ploaie, curcubeul râzând în soare!" (Virginia Wuerfel)



"Când crezi ca poţi sau că nu poţi, aşa este!" (anonim)

"Când nimic nu e sigur, totul este posibil!" (Margaret Drable)




"O, vânt al iernii, vei pieri la adierea primăverii!" (Percy Bysshe)

"Păstrează în inimă un pom înverzit. Vei auzi cântând privighetoarea." 
(proverb chinezesc)



"Un om cu o speranţă face cât 99 de oameni cu interese!" (anonim)

"Speranţa este visul în trezie." (Plinius cel Batrân)



"Viaţa este o flacără pură, iar în noi străluceşte un soare invizibil."
(Sir Thomas Browne)

"Există în mine un loc, numai al meu, unde musteşte seva primăverii veşnice." (Pearl S. Buck)



"În toiul iernii am aflat, în sfârşit, că în mine este veşnic vară."
(Albert Camus)

"Fiecare zi, un început. Fiecare zi, o viaţă."






15 January 2011

Trebuiau să poarte un nume


Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,
Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii -
"Mioriţa" şi "Luceafarul" şi "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărînd plopii luminii, ai dreptăţii,
ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.


poezie de Marin Sorescu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...