Nobil, nemuritor şi călător...

    

       

       „Eu nu aparţin nici unei epoci şi nici unui loc; resimt permanent că mă situez în fara timpului şi spaţiului; fiinţa mea spirituală îşi trăieşte, în esenţă, eterna existenţă şi, dacă uneori mă scufund în gândirea cosmică reurcând cursul vârstelor, dacă atunci îmi întind spiritul atotputernic spre un mod de existenţă superior şi depărtat de cel pe care voi îl percepeţi, trăiesc extazul paradisiac şi superior divin cel ce doresc să fiu. 

       Participând plenar şi în mod conştient la realitatea Fiinţei absolute, îmi conduc aproape tote acţiunile după inspiraţia divină care mă susţine şi mă înconjoară. Numele meu este chiar cel al funcţiei mele şi-mi aleg singur numele şi funcţia pentru că sunt pe deplin liber; ţara mea este provizorie acolo unde-mi opresc momentan paşii. Fiţi în ieri, dacă vreţi, crescând din nou şi retrăind crâmpeie de viaţă prin anii trăiţi de strămoţii voştri care v-au fost străini, sau fiţi în mâine, prin orgoliul iluzoriu al unei grandori care poate că nici nu este şi nu va fi niciodată a voastră; cât despre mine, eu sunt cel ce este NEMURITOR şi pe deplin liber. 

       N-am decât un tată: cel Divin Ceresc şi diferite împrejurări neîntâmplătoare m-au făcut să realizez şi să cred cu fermitate, în această privinţă, adevăruri mari şi copleşitoare. Cu toate acestea, misterele originii mele şi legăturile nepieritoare care mă unesc mereu şi mereu cu acest Tată, necunoscut de marea majoritate a oamenilor, sunt şi rămân secretele mele; cei puţini, care vor fi chemaţi să le ghicească, să le întrevadă şi să le pătrundă, aşa cum cândva am făcut şi eu, vor fi, fără îndoială, în stare să mă înţeleagă şi să mă aprobe şi pe mine.

        Cât despre timpul ce a trecut peste acest trup, sunt în jur de 40 de ani de la momentul în care corpul meu material a luat această formă pe acest pământ. Cât despre familia pe care am ales-o pentru aceasta, nu are importanţă să amintesc aici despre ea; nu vreau să-mi amintesc de trecut, pentru a nu mări răspunderile deja grele ale celor care cândva m-au cunoscut, căci este scris în tratatele înţelepciunii: "Tu nu-l vei face niciodată să cadă pe cel orb". Nu sunt născut din trupul şi nici din voinţa omului; eu sunt acum născut numai din Spirit. 

       Numele meu, cel ce este numai al meu şi purtat de mine, acest nume pe care l-am ales pentru a apărea în mijlocul vostru, iată ceea ce este acum nou la mine. Numele cu care mă chemau la naştere, cel care aparent mi s-a dat în tinereţe, ca şi acele nume sub care, în alte vremuri şi locuri, am fost cunoscut, le-am lăsat deoparte aşa cum, la un moment dat, abandonezi nişte haine inutile.

       Iată-mă în faţa voastră. Sunt nobil, nemuritor şi călător; vorbesc şi sufletul vostru freamătă, recunoscând, dincolo de aceste cuvinte, trăiri fundamentale, spirituale vechi; o voce care se află în voi şi care a tăcut de foarte mult timp, înăbuşită de ignoranţă, răspunde prompt la chemarea enigmatică a modulaţiilor vocii mele.
       Eu sunt aici şi, prin puterea divină ce emană din mine, pacea revine în inimile voastre, sănătatea în trupurile voastre, speranţa în sufletele voastre. Toţi oamenii, gratie Spiritului din ei, sunt fraţii mei iubiţi, toate ţările îmi sunt dragi; le străbat atunci când este necesar, pentru ca peste tot spiritul să poată să coboare şi să găsească o cale spre voi, pentru a vă conduce înapoi la Dumnezeu prin suprema eliberare.”

(Fragment din discursul înţeleptului Cagliostro din cartea lui 

Serge Hutin "Societăţile secrete, de ieri până azi")