30 September 2011

Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi, ajută-mă mă vindec pe mine!



O, Mamă Divină Tara
Tu cea care creezi totul,
Energie Supremă
În universul fără margini.
Strălucitoare asemeni unei stele
Cu ochii strălucind asemeni fulgerului
Cea născută din floarea de lotus
A lacrimii Compasiunii Cosmice
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Cu înfăţişare precum milioane de Luni
Pline şi luminoase,
Plină de pace şi iubire
Zeiţă a iertării
Te chemăm
În această clipă a nevoii noastre.

Zeiţă a tot ce este drept şi adevărat
Tu cea care presari petale de lotus albastre
Şi esti plină de veselie şi iubire,
Cea mai dăruită
Oh, mamă a perfecţiunii
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Venerată de toţi zeii,
Mamă Supremă a universului,
Cântecele tale umplu întregul cer
Veselia ta alungă
Demonii şi spiritele demoniace,
Purificând pământul,
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Eşti marea distrugătoare
A fricii, a neputinţei
A opresiunii şi bolii
Ia de la noi povara neputinţei
Ajută-ne să vedem nebănuitul
Radioasă şi jucăuşă Zeiţă
Tu cea care dansezi pe tot cuprinsul
Acestei planete zbuciumate,
Vindecând pe măsură ce picioarele tale de lotus
Ating pământul din jurul nostru.

Oh, mare protectoare
Care aduni laolaltă toate puterile
Toţi zeii,
Toate popoarele tuturor lumilor
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine
Arzi precum focul cel sfânt
O, Zeiţă Tara,
Purifică-ne cu îmbrăţişarea flăcărilor tale.
Bucuria ia locul fricii,
Iar îndoielile noastre dispar.

Slăvită Zeiţă

Virtuoasă, onestă şi dătătoare de pace
Pe măsură ce mă identific cu tine
Răutăţile acestei lumi
Mă părăsesc precum picăturile de apă.

Zeiţă Supremă
În care îşi au nădejdea toţi zeii şi popoarele
Mamă a spiritului pământului,
Acoperă-mă şi apără-mă,
Tu eşti armura mea
Împlineşte-mă şi alină-mă
Umple-mă de calm şi de voinţă de a manifesta
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine,
Vino, Mamă supremă a tuturor manifestărilor!

Iat-o pe Tara cea roşie, la Sud!
Iat-o pe Tara cea galbenă, la Nord!
Iat-o pe Tara cea neagră, la Vest!
Iat-o pe Tara cea verde, la Est!
Iar aici în mine
Se află Maha Tara, Tara esenţială, Tara inefabilă,
Străluceşte ca o stea în inima mea!
Om tare tuttare ture soha! Tara!
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.




       
       În legendele Tibetului se spune că zeiţa Tara a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a  compasiunii lui Avalokiteshvara faţă de fiinţele umane aflate în suferinţă, lacrimă care a căzut pe pământ şi a format un lac. La suprafaţa apei a îmbobocit un lotus, care deschizându-se, a revelat-o pe zeiţă. Asemenea lui Avalokiteshvara, Tara este plină de compasiune, acordând ajutorul fiinţelor care “traversează marea către un alt ţărm”. Una din atribuţiile sale cosmice este aceea de a ne salva din diferitele necazuri sau dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţă (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare şi sinceritate), dar şi de a ne oferi cunoaşterea eliberatoare ultimă.
       Marea zeiţă Tara este invocată întotdeauna atunci când ne confruntăm cu situaţii periculoase, uneori chiar la limită sau atunci când trebuie să ne decidem în favoarea unei posibilităţi din mai multe pe care le avem la dispoziţie (de pildă, atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri şi nu suntem siguri de direcţia în care trebuie să mergem mai departe, sau atunci când trebuie să ne decidem asupra unei destinaţii din mai multe opţiuni etc.). 
       Uneori ea îşi manifestă Graţia şi ajutorul prin intermediul fiinţelor umane pure, altruiste, pline de iubire şi compasiune faţă de semenii lor, şi care se implică activ în acţiuni de ajutorare a celorlalţi. Tânăra fată din acest videoclip a fost inspiraţia pentru aceasta postare - şi ceea ce este uimitor, căutând apoi informaţii despre ea pe internet, am descoperit ca numele mamei ei naturale este chiar TARA!


       Fie ca acest mesaj/apel de iubire şi compasiune să trezească cât mai multe fiinţe şi să ajute la vindecarea umanităţii şi a acestei minunate plante albastre!





27 September 2011

S-au iubit jumătate de veac

  
 

       Dacă aş fi fost o femeie mai deşteaptă ţi-aş fi putut descrie, pasărea mea măiastră – cum văd în tine unirea frumuseţii formei, penajului şi cântecului. Ţi-aş fi spus că tu eşti cea mai măreaţă minune a tuturor epocilor,

21 September 2011

O viaţă, o secundă






       “Răsăritul şi apusul, ziua şi noaptea, iarna şi primăvara vin şi se duc; chiar şi curgerea timpului este o joacă. Viaţa se scurge repede, dar vai, speranţele deşarte ale omului merg înainte neobosite! O, neştiutorule! Toate cunoştinţele teoretice nu-ţi vor servi la nimic, odată ce ora morţii se apropie.”




        “Zilele trec una după alta, nopţile trec la fel, săptămâni şi luni trec fără încetare, tot astfel verile şi iernile, anii trec unul după altul fără sfârşit, dar oare nu este nimeni care să îndrăznească cu înţelepciune să-şi abandoneze speranţele şi nădejdile deşarte?”




       “Cu fiecare zi, omul se apropie de moarte, tinereţea lui se îndepărtează treptat; ziua care s-a scurs nu se mai întoarce niciodată. Trecător precum valurile apei unui râu este norocul, efemeră precum fulgerul este viaţa însăşi.”






       “Fiecare clipa a vietii noastre este unica si, tocmai de aceea, să o preţuim.
       Fiecare clipă în care gândul nostru, aspiraţia noastră nestăvilită, iubirea noastră neîncătuşată se îndreaptă către Dumnezeu, chemându-L în noi, este un sprijin, căci astfel clipa devine o adevărata temelie pe care noi o punem şi care ne va ridica mult mai repede către Dumnezeu.
       Indiferent ce am făcut în trecut sau încă nu am făcut, şi chiar lăsând deoparte perspectivele viitorului, ACUM şi numai ACUM, în această clipă, putem acţiona, putem transforma ceva. Doar ACUM, în acest Etern Prezent, îl putem realiza oricând pe Dumnezeu.


 
       Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului ei care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă.”
(selecţii din imnurile înţeleptului Shankaracharya)
 






17 September 2011

Frumuseţea Femeii


       Ori de câte ori o privesc, mi se taie respiraţia. Îi admir frumuseţea, strălucirea interioară, zâmbetul, ochii ei plini de iubire. Atunci când o privesc, simt că viaţa merită să fie trăită. Altădată atunci când o privesc, simt o stare de repulsie. Îi resping urâţenia, rezistenţa, mânia, nevoile. Viaţa îmi apare ca o povară fără sfârşit. Mă scoate din minţi. Aş face orice pentru ea şi mi-aş da chiar şi viaţa pentru ea. Alteori îmi doresc să fiu cât mai departe de ea, să nu mai fiu nevoit să-i suport toate capriciile şi schimbările bruşte de dispoziţie. Una peste alta, nimic nu mă inspiră mai mult decât ea. Strălucirea ei îmi atrage către ea inima, corpul şi mintea. Îmi doresc atunci să o posed, să fac dragoste cu ea şi să o penetrez adânc pentru a deveni una cu ea prin iubire.......

       .......Ori de câte ori văd o femeie frumoasă pe stradă, lumina lumii îmi apare dintr-o dată şi toate tensiunile mele interioare se transformă instantaneu în desfătare. Strălucirea ei mă umple de viaţă şi energie, şi îmi trezeşte o stare de fericire........ 




       Femeia în toate formele sale, ca Principiu feminin, reprezintă inspiraţia supremă. Ea îţi evocă pământul, frumuseţea, oceanul, muzica, lumina, iubita. Reprezintă prin excelenţă muza noastră. Trezeşte în noi dorinţa, teama şi efortul. Din punct de vedere sexual şi creator, principiul feminin este puterea motivaţională a vieţii. Femeile sunt atrase de el în egală măsură cu bărbaţii. Îi sunt închinate poeme, se dau războaie în onoarea ei, îi sunt construite monumente, şi orice căsnicie care se face sau se desface o are în centrul său. Toata lumea încearcă să pună mâna pe ea, dar într-un fel misterios reuşeşte să scape de fiecare dată. 
 



       Principiul feminin este sinonim cu frumuseţea neasemuită, pe care o percep deopotrivă bărbaţii şi femeile. Întreaga natură se regăseşte cu totul în trupul femeii, în stările ei, în energia sa. Cu toţii avem datoria să celebrăm principiul feminin în toată splendoarea sa, deopotrivă luminoasă şi teribilă, fără a ne pierde însă în el.

       Femeia este atracţia supremă, este mişcare şi culoare, deşi pare lipsită de conţinut, precum zâmbetul pisicii Cheshire, dar fără pisică. Cine cunoaşte acest secret se închină în faţa ei. Ne putem bucura cu toţii de ea, putem face dragoste cu ea, iar zâmbetul ei va continua să ne inspire şi să ne umple de extaz. Dacă nu vom reuşi să înţelegem însă cine este ea cu adevărat, ne va inspira doar teamă şi dorinţă. O vom răni, o vom nega, o vom exploata şi vom fugi de ea. 
Toţi bărbaţii şi toate femeile au nostalgia acestui principiu feminin sau fug de el, în fiecare clipă. Singurii care fac excepţie sunt cei care se simt una prin iubirea lor, care îl percep ca formă goală, nesfîrsită, strălucitoare şi nesfârşită, iar fuziunea amoroasă este apogeul acestei practici.
(David Deida) 



       

***
„De frică să nu te pierd, te ţin mai mereu prezentă şi îmbrăţişată în inima mea. Ce fascinantă magie mi-a dăruit această comoară mirifică a lumii care eşti tu pentru mine, braţelor mele fragile?” 
(Tagore)

"Trebuie să ne prosternăm în faţa tuturor femeilor, atât în faţa splendorii juvenile a celor tinere, cât şi în faţa celor vârstnice, frumoase sau mai puţin frumoase, bune sau rele. Nu trebuie să abuzăm niciodată de ele, nici să le facem rău, nici să le lovim. Comportamentle urâte faţă de femei fac toate siddhisurile imposibile. Dacă femeia de lângă un bărbat este nefericită şi neîmplinită, Shakti (Suprema Forţă Feminină) se va răzbuna crunt pe acesta." (Kulavali Tantra)





       "Corpul lui Shakti este o grădină în care bărbatul, de la o floare la alta, respiră parfumul care-i curăţă inima, care i-o face ardentă, subtilă şi încărcată de puterea femeii, delicată ca o tânără fecioară, dar puternică asemenea unui leopard. Respirând parfumul femeii, el va recunoaşte existenţa Zeiţei din el. Respirând nectarul buricului, recunoaşte în el orificiul care a hrănit conştiinţa sa embrionară. Apoi, când urcă lent la nivelul spaţiului dintre sâni, el se hrăneşte acolo din ambrozia femeii, care îi aminteşte de propria sa inimă ce aspiră să se deschidă total în iubirea divină."




        "Femeia care şi-a trezit starea de SHAKTI devine conştientă că în şi prin fiinţa ei se manifestă acea tainică forţă feminină supremă şi arzătoare, ce face să ţâşnească în jerbe neîncetate scânteile vieţii. În ea frica de moarte nu mai există. Ea simte adeseori că este acea indescriptibilă substanţă divină ce ţâşneşte în jerbe mirifice de culori, atunci când admiră frumuseţea naturii. Ea simte în mod intuitiv că este, într-un mod indescriptibil, strălucirea fermecătoare a apei. Ea simte că arde în simultaneitate în Soare, în Lună şi în stele. Forţa încântătoare şi misterioasă a vântului trezeşte ecouri multiple în fiinţa ei. Ea simte, într-un mod inefabil, că există în suflul subtil a tot ceea ce trăieşte. Ea simte că respiră la unison cu iarba, cu florile şi cu copacii. Atunci când admiră apele ce curg întocmai ca nişte fiinţe vii, ea simte în simultaneitate că se revarsă la unison cu ele. Atunci când forţa feminină colosală şi binefăcătoare a MARII MAME ( MAHA SHAKTI ) se manifestă din plin prin ea, ea simte că se află printre COLOANELE FUNDAMENTALE care susţin întregul Pământ... Ea simte că toate aceste fenomene mirifice care o înconjoară trăiesc la unison cu ea, pentru că ea este în ele şi ele sunt în ea. Adeseori când se află în natură ea simte că este una cu izvorul secret al vieţii lor. Ea simte că este înţelepciunea lui DUMNEZEU. Atunci când se manifestă explozia tunetului ce aparţine verbului creator al tuturor lucrurilor, ea intuieşte că acel sunet creator este ea însăşi. Uneori, ea simte că există, dilatată în imensitate, în toate fiinţele, susţinându-le pentru ca ele să nu moară. Când face dragoste frenetic, ea simte că este viaţa cea misterioasă, ce există în tot şi în toate."


  



05 September 2011

Nu-mi mai este niciodată frică


   


De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.


De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.


De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.


De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.




De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.


De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.


Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici o greşeală.


Pentru că sunt deja un înţelept în care se oglindeşte fără încetare întreaga măreţie ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoaşterii supreme; şi peste tot acolo unde merg
Sunt veşnic fericit şi pe deplin liber.





imn scris de Milarepa, marele yoghin tibetan
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...