Contemplarea sincera a mortii trezeste inima. Mai devreme sau mai tarziu, tot ce cunosti la ora actuala va disparea. Tot ce ai avut sau vei avea vreodata, toate experientele pe care le vei acumula, toate relatiile de cuplu – vor disparea pentru totdeauna. Toti cei pe care ii iubesti si cu care
te chinuiesti zi de zi vor disparea si vor fi uitati in timp, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Atunci cand vei muri, nu iti vei mai putea experimenta gandurile, trupul, nici chiar propriul ego asa cum il cunosti acum. Moartea face sa dispara toate experientele, reducandu-le la zero.
Contemplarea mortii te va face sa renunti la toate scopurile tale false. Atunci cand mori, visele si sperantele dispar. La fel, copiii si familia sau necesitatea de a-ti castiga traiul ducandu-te la munca a doua zi. Nu mai ai nici un ideal catre care sa aspiri, nici un viitor de care sa te temi. Ramai gol in momentul present, simtitnd totul, fara valul timpului care sa iti ascunda vulnerabilitatea.
te chinuiesti zi de zi vor disparea si vor fi uitati in timp, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Atunci cand vei muri, nu iti vei mai putea experimenta gandurile, trupul, nici chiar propriul ego asa cum il cunosti acum. Moartea face sa dispara toate experientele, reducandu-le la zero.
Contemplarea mortii te va face sa renunti la toate scopurile tale false. Atunci cand mori, visele si sperantele dispar. La fel, copiii si familia sau necesitatea de a-ti castiga traiul ducandu-te la munca a doua zi. Nu mai ai nici un ideal catre care sa aspiri, nici un viitor de care sa te temi. Ramai gol in momentul present, simtitnd totul, fara valul timpului care sa iti ascunda vulnerabilitatea.
Atunci cand contempli cu sinceritate moartea, inima ta se opreste asupra momentului prezent. Nemaifiind nevoita sa hoinareasca, ea acumuleaza putere. Nemaifiind dispersata in visele ei legate de temerile sau de sperantele viitorului, forta ei devine coerenta. Fara pavaza asteptarii sau “tamponul” zilei de maine, fara sa mai astepti o schimbare in bine, tot ce iti ramane de facut este sa fii, aici si acum. Iar esenta care se dezvaluie din profunzimea finite tale este iubirea.
Daca doresti sa experimentezi un act sexual de o mare profunzime, constientizeaza momentul prezent, imensitatea timpului si a spatiului de dinainte de nasterea ta si de dupa moartea ta. Apoi fa dragoste.
In timpul fuziunii amoroase, simte-o pe fiinta iubita, dar si placerea pe care o experimenteaza propriul tau trup. Simte iubirea pe care o poti amplifica prin intermediul acestui act amoros. Simte toate acestea, dar aminteste-ti de moarte. Imagineaza-ti ca inima ta se opreste chiar acum, in mijlocul acestui act sexual. Daruieste-ti iubirea ca si cum ar fi ultimul dar pe care-l faci in aceasta viata, astfel incat atunci cand mori sa nu iti mai ramana nimic de daruit.
Atunci cand faci dragoste, constientizeaza acest moment ca si cum ar fi ultimul. Ca si cum dupa el nu ar mai urma nici un viitor. Ce placere te-ar mai putea distrage de la aceasta profunzime? Simte-ti organele sexuale excitate, dar simte simultan si moartea. Priveste frumusetea iubitei tale si gandeste-te la moarte. Lasa-te purtat de dorinta corporala, dar aminteste-ti de moarte. Nu uita nici o clipa ca acest moment ar putea fi ultimul din viata ta. Poate ca peste cinci minute nu vei mai putea avea nici un orgasm. Poate ca acesta va fi ultimul tau sarut.
Fa dragoste in momentul prezent, deplin constient ca si cum moartea ar fi iminenta si DARUIESTE-TE IN INTREGIME IUBIRII DIVINE.
(fragment din cartea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida)
1 comment:
Love and Death ... both hurt so much ... thinking of you, thanks for your beautiful blog, Anka Roma. cat.
Post a Comment