Dacă

 

                              Dacă-ţi rămîne mintea cînd cei din jur şi-o pierd
                              Şi fiindcă-o ai te-apasă, cu vorbe care dor;
                              Dacă mai crezi în tine cînd alţii nu mai cred
                              Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor;

 
                              Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
                              Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gîndul drept,
                              Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urînd
                              Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfînt sau de-nţelept;

                              Dacă visezi, dar visul stăpîn de nu ţi-l faci
                              Sau gîndul, deşi judeci, de nu ţi-e unic ţel;
                              Dacă-ncercînd triumful sau prăbuşirea taci
                              Şi poţi, prin amîndouă trecînd, să fii la fel; 

                              Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvînt
                              Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită;
                              Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vînt,
                              De poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită;

                              Dacă poţi strînge toate cîştigurile tale
                              Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa
                              Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale,
                              Fără să spui o vorbă de neizbînda ta; 

                              Dacă poţi gîndul, nervii şi inima să-i pui
                              Să te slujească încă, peste puterea lor,
                              Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i,
                              Afară de voinţa ce le impune: spor! 

                              Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit
                              Sau lîngă rege umbli ca lîngă-un oarecare,
                              Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii lovit;
                              Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare;

                              Dacă ajungi să umpli minutul trecător
                              Cu şaizeci de clipite de veşnicii, mereu,
                              Vei fi pe-ntreg Pămîntul deplin stăpînitor
                              Şi mai presus de toate, un OM, copilul meu!

 

(Joseph Rudyard Kipling)