21 September 2011

O viaţă, o secundă






       “Răsăritul şi apusul, ziua şi noaptea, iarna şi primăvara vin şi se duc; chiar şi curgerea timpului este o joacă. Viaţa se scurge repede, dar vai, speranţele deşarte ale omului merg înainte neobosite! O, neştiutorule! Toate cunoştinţele teoretice nu-ţi vor servi la nimic, odată ce ora morţii se apropie.”




        “Zilele trec una după alta, nopţile trec la fel, săptămâni şi luni trec fără încetare, tot astfel verile şi iernile, anii trec unul după altul fără sfârşit, dar oare nu este nimeni care să îndrăznească cu înţelepciune să-şi abandoneze speranţele şi nădejdile deşarte?”




       “Cu fiecare zi, omul se apropie de moarte, tinereţea lui se îndepărtează treptat; ziua care s-a scurs nu se mai întoarce niciodată. Trecător precum valurile apei unui râu este norocul, efemeră precum fulgerul este viaţa însăşi.”






       “Fiecare clipa a vietii noastre este unica si, tocmai de aceea, să o preţuim.
       Fiecare clipă în care gândul nostru, aspiraţia noastră nestăvilită, iubirea noastră neîncătuşată se îndreaptă către Dumnezeu, chemându-L în noi, este un sprijin, căci astfel clipa devine o adevărata temelie pe care noi o punem şi care ne va ridica mult mai repede către Dumnezeu.
       Indiferent ce am făcut în trecut sau încă nu am făcut, şi chiar lăsând deoparte perspectivele viitorului, ACUM şi numai ACUM, în această clipă, putem acţiona, putem transforma ceva. Doar ACUM, în acest Etern Prezent, îl putem realiza oricând pe Dumnezeu.


 
       Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului ei care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă.”
(selecţii din imnurile înţeleptului Shankaracharya)
 






Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...