„Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esenţială pentru a ta.”
„Atunci când există dragoste nesfârşită, imposibilul devine cu uşurinţă posibil.”
„Pentru om aproape că nu există o surpriză mai fermecătoare decât aceea de a simţi că este iubit ; atunci totul este ca şi cum Dumnezeu atinge cu un deget inima omului."
E o imensă frumuseţe în lume... întreaga viaţă de
dincolo de lucruri... această forţă uluitor de binevoitoare care vrea să ştiu că
nu există nici un motiv pentru care să-mi fie teamă... niciodată...
"Frumuseţea este pecetea lui Dumnezeu pe creaţie." Henry Ward Beecher
"Există frumuseţe pretutindeni, şi unde e frumuseţe e şi bucurie." Drieu La Rochelle
"Nu ştie frumoasa din spume, Cu graţii trecând, că o lume Mai bună în urmă lăsat-a O lume de-amor, oh, amor!" Vinicius de Moraes
(Aici este doar prima parte - LUMINA, FRUMUSEŢEA, PURITATEA - a unui scurt film
animat, ce ne translateaza într-o lume paradisiacă! Rino Stefano Tagliafierro reuşeşte să evoce mişcarea şi expresivitatea
vie a unor gesturi captate în imobilitatea unor celebre pânze ale unor
mari maeştri ai picturii. Din păcate, în partea a doua mesajul întregului filmuleţ animat
decade într-un tragism inutil, nu-l recomand în întregime.)
De ce? pentru că este un exemplu pentru noi toţi românii. Pentru că şi-a împletit strâns destinul cu destinul neamului românesc. Pentru că sufletul neamului românesc, cu bunul lui simţ, cu iubirea lui faţă de natură, cu bucuria lui simplă şi curajul lui de a înfrunta pe vrăjmaşul binelui, cu dragostea lui faţă de frumos, cu zicalele şi cântecele lui înţelepte, el, acest suflet românesc care ne cuprinde şi pe noi, asemenea unei mame mereu iubitoare, are nevoie de fiii şi fiicele ei, ca să nu se stingă. Pentru că răii fac magie neagră ca să-l stingă.
Pentru că noi putem să-l hrănim cu bunătate, cu frumuseţe, cu încurajarea valorilor autentice spirituale. Pentru că e un leagăn al credinţei unde cei buni de oriunde din lumea asta îşi pot găsi refugiul.
"Vibraţiile
din aer... sunt respiraţia lui Dumnezeu... care vorbeşte sufletului
omului. Muzica este limbajul lui Dumnezeu. Muzicienii sunt cel mai
aproape de Dumnezeu dintre toate fiinţele umane... Îi auzim vocea... Îi
citim pe buze... Noi dăm naştere copiilor Domnului ce cântă lauda Lui...
Şi dacă nu suntem astfel, nu suntem nimic."
''Strălucirea binelui suprem scapără în toate câte sunt, iar acolo unde scânteierile lui sunt nespus de frumoase, pe cel care privește acel lucru îl va încuraja, pe cel care cercetează acel lucru îl va înaripa, pe cel care se apropie de acel lucru îl va răpi întru totul, facându-l să venereze o astfel de strălucire mai
„Maestrul: Cu ce lumină vezi? Discipolul: Cu a soarelui ziua, cu a lămpii noaptea. Maestrul: Cu ce lumină vezi aceste lumini? Discipolul: Cu a ochilor. Maestrul: Cu care lumină vezi ochii?
„A fi şi a rămâne mai mereu tânăr este cu putinţă. Tinereţea nu-i doar o perioadă a vieţii, căci ea este, înainte de toate, o stare constantă şi minunată a minţii . Ea este un efect mirific al voinţei puternice superioare, o calitate admirabilă a imaginaţiei creatoare, o emoţie copleşitoare, benefică, intensă, o victorie deplină a curajului asupra timidităţii, a chemării aproape irezistibile a gustului tainic de aventură asupra stării călduţe pe care o oferă confortul şi asupra prejudecăţilor prosteşti.
Nu devii niciodată bătrân doar pentru că ai trăit un anumit număr de ani. Devii bătrân atunci când începe să-ţi fie frică să iubeşti intens şi fără măsură. Devii bătrân atunci când dezertezi, dând dovadă de laşitate, şi refuzi să mai aspiri fiind plin de entuziasm către idealurile divine, sublime.
Trecerea anilor îţi ridează pielea. Renunţarea laşă la cele mai înalte idealuri divine îţi ridează în mod inevitabil sufletul. Toate preocupările noastre josnice, meschine care ne acaparează, toate îndoielile, toate suspiciunile, toate fricile şi toate disperările sunt duşmanii noştri insidioşi, care ne covârşesc încetul cu încetul, ne fac să ne cocoşăm şi ne determină să ne aplecăm către pământ, obligându-ne să devenim una cu ţărâna sau să devenim nişte rămăşiţe necurate înainte de a muri.
Mereu tânăr este doar acela care, iubind constant şi fără măsură, este şi rămâne un mare curios. El se miră şi se minunează neâncetat în faţa tainelor pe care Dumnezeu i le revelează, descoperind, îmbătat de extaz, mistere acolo unde ceilalţi oameni nu văd nimic deosebit, din cauza opacităţii şi închistării lor.
Un asemenea om se întreabă şi întreabă, întocmai ca un etern copil foarte curios: oare de ce se petrece aceasta? Oare ce va urma după aceea?
El provoacă cu ajutorul lui Dumnezeu evenimentele minunate prin intermediul gândirii sale optimiste, creatoare, puternice şi descoperă mereu noi şi noi bucurii în jocul divin al vieţii.
El contemplă cu atenţie toate sincronicităţile care îi apar din când în când în existenţa sa şi le descoperă semnificaţiile ascunse, înţelegând totodată că acestea toate sunt un dialog al lui Dumnezeu Tatăl cu el. El ştie că, în realitate, eşti la fel de tânăr precum iubirea ta fără măsură şi credinţa fermă şi de nezdruncinat pe care o ai în Dumnezeu.
El a descoperit deja că de fapt eşti la fel de bătrân pe cât de mari sunt închistările, suspiciunile şi îndoielile tale.
El ştie foarte bine că întotdeauna cei perverşi îi judecă pe toţi ceilalţi oameni de-a valma, după propria lor perversitate.
El ştie că atât frumuseţea, cât şi urâţenia se află în ochii privitorului.
El ştie că eşti la fel de tânăr precum îţi este de mare, constantă şi puternică încrederea în sine şi speranţele divine pe care le ai. El ştie că eşti la fel de bătrân ca şi descurajarea şi disperarea ta.
El ştie că poţi să rămâi mai mereu tânăr atâta timp cât vei fi un veşnic îndrăgostit, un romantic incurabil, un iubitor fără măsură, o fiinţă plină de o exemplară bunăvoinţă, veselă, plină de candoare, pură, delicată, tandră şi receptivă.
El ştie că poţi să debordezi de fericire de zeci de ori pe zi atunci când eşti şi rămâi mai mereu receptiv la tot ceea ce este bun, frumos, măreţ, adevărat, sublim, înălţător şi divin.
El ştie că, deşi trăieşti pe Pământ, este cu putinţă să exişti, totodată, într-un tainic paradis atunci când eşti fără încetare receptiv la glasul misterios al inimii, la mesajele îmbătătoare ale energiei iubirii, la spiritele naturii, la omul de lângă tine care are nevoie de ajutor, la chemarea enigmatică a infinitului şi la toate mesajele misterioase care îţi vin de la Dumnezeu.
„Femeia este rară, Ea răzbate contra curentelor, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură. Prin apariţia ei, Ea pune în impas întreaga lume…
Unde se duc fluviile, norii, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară…
Cine o întâlneşte va trebui să fugă, deoarece atunci când iubeşte Ea este implacabilă… Compasiunea Ei este implacabilă... Dar Ea este rară.
Adevărata Femeie, de la începutul timpurilor, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine trup şi suflet unui univers total diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei.
Ea cunoaşte secretul apei, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea poate privi fix la soare şi vedea clar în noapte. Ea deţine cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.
Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, care aşteaptă bărbatul pentru a începe împreună cu el un nou paradis pe pământ.
Atunci când Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume.
Ea este fântâna virtuţii: dorinţa pe care Ea o inspiră sublimează excitaţia. Scufundarea în Ea redă castitatea.
Ea este sterilă pentru că a oprit roata timpului. Sau, mai degrabă, Ea îl renaşte pe bărbat, readucând în el copilăria lumii.
Ea îl întoarce către adevărata lui îndatorire de bărbat, aceea de a se eleva cât mai mult cu putinţă. Femeia adevărată este cea care îl face pe bărbat să devină mai mult decît este.
Iar pentru Ea, doar să existe este suficient pentru a fi Ea însăşi în plenitudine.
Prin Ea, Bărbatul ajunge la fiinţa lui adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întâlni din nou în forme simbolice.
Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie, o binecuvântare, un dar divin. A fi fără de teamă în faţa Ei, un alt dar. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu…”
(traducere şi adaptare după Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară” imagini: Eden Art by Ines Honfi
În secolul al XV-lea, într-un mic orăşel german locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia, tatăl - bijutier de profesie - era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus el se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.
Când doi oameni se iubesc, două lumi îşi pun laolaltă bogăţia şi veşnicia. Soarele şi Luna asistă la această naştere în iubire şi speră să afle un răspuns la aşteptarea lor, o minune. De aceea, orice iubire este unică şi făgăduinţa ei este ca răsăritul soarelui.
Fiinţa iubită este un dar regesc în care străluceşte prezenţa lui Dumnezeu. În chipul celuilalt, îndrăgostitul îl vede
Dedic această postare prietenilor şi colegilor mei care m-au inspirat în aceste zile prin atitudinea lor de adevăraţi învingători. Succes Divin!
Învingătorul este omul lui mea culpa. Când învingătorul comite o greşeală, el spune: ”Am greşit!“, învaţă lecţia şi este atent să se transforme pentru a nu mai repeta acea greşeală. Învinsul este omul lui tua culpa. Când învinsul comite o greşeală, el spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii, repetând apoi mereu aceeaşi greşeală.
Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător. El ştie că tot ceea ce se petrece are un sens divin şi exprimă Voinţa lui Dumnezeu, şi se abandonează plin de credinţă şi iubire Providenţei Divine pentru a-l conduce prin toate experienţele vieţii. Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii, plângându-se mereu şi neînvâţând niciodată aproape nimic din nici o experienţă, simţindu-se mereu ca o frunză în vânt sau ca o barcă fără cârmaci (în derivă).
Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el şi caută să le ducă la bun sfârşit. El îşi asumă în totalitate responsabilitatea propriilor fapte, precum şi a propriilor stări interioare. Un învins crede în existenţa ghinionului, folosind aceasta ca pe o justificare a eşecurilor sale, şi adeseori îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru stările lamentabile în care se complace.
Un învingător munceşte mult, îşi oferă ajutorul plin de dăruire celor care au nevoie de el, dar îşi creează şi suficient timp liber pentru el însuşi. Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui, nici pentru a-i ajuta pe alţii, şi adeseori îşi pierde timpul cu lucruri mărunte, inutile.
Un învingător înfruntă provocările una câte una şi în cazul lui este evidentă zicala populară ”Ceea ce nu te doboară te face mai puternic“. Un învins evită provocările şi nu îndrăzneşte să le înfrunte, iar lui i se aplică zicala ”Nu fiindca (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele“ (Seneca).
Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine. Un învins face promisiuni, dar evită să dea vreo asigurare deoarece el ştie că nu va fi în stare să o respecte.
Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”. El se perfecţionează în permanenţă şi nu îşi compară rezultatele decât cu propriile rezultate anterioare. Un învins spune: “Nu sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”, şi, pentru că nu îşi foloseşte calităţile şi aptitudinile cu care a fot înzestrat, atingând măiestria măcar în una dintre ele, el rămâne un om mediocru.
Un învingător ascultă cu atenţie, înţelege profund şi apoi răspunde, contribuind plin de iniţiativă şi entuziasm. Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească, având mereu o atitudine pasivă şi conformistă.
Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi urmăreşte să înveţe ceva de la ei. În general el învaţă şi din experienţele celorlalti, şi admiră plin de transfigurare calităţile lor. Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi doar le critică defectele, adeseori bârfind plin de invidie pe seama celorlalţi.
Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face…“ şi va căuta soluţiile cele mai eficiente şi pentru binele comun cel mai mare. Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”, dorind să menţină doar ceea ce convine interesului lui personal.
Un învingător este o parte din soluţie. El este adeseori ”omul potrivit la locul potrivit“. Un învins este o parte din problemă. ”El ramâne cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate“ (Malraux).
Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime” şi lucrează anticipând cu multă încredere şi speranţă rezultatul plin de succes. Un învins vede numai ”cărămida pe care trebuie să o pună”, renunţând adeseori datorită deznădejdii şi îndoielilor de care se lasă copleşit.
(text adaptat după Biblia Învingătorului - autor anonim)
UN DAR TUTUROR ÎNVINGĂTORILOR
Marii căpitani se formează în lupta cu marea agitată. Spaima la nenorocire aduce altă nenorocire. (arab)
Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici şi o sută de lovituri de baston. (arab)
Dacă este să vină primejdia, vine şi stând în casă. (armean)
Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)
Fă-ţi datoria şi nu te teme de nici o răzbunare. (egiptean)
Şi pisica ajunge tigroaică dacă trăieşte în pădure. (indian)
Întreaga apă a mării nu-i ajunge decât la genunchi celui care nu se teme de moarte. (indian)
Arborele desfrunzit este iubitul uraganelor. (indian)
Un singur fricos dăuneaza unei armate întregi. (turc)
Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut. (Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri)
Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stima; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor. (Alceu)
Îndrăzneala este începutul acţiunii. (Democrit)
Bărbăţia micşorează loviturile sorţii. (Democrit)
Nenorocirea osteneşte. Vânturile nu suflă mereu cu aceeaşi turbare. Norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate. (Euripides)
Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)
Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie sa acţioneze. (Herodot)
Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta. (Homerus)
Si zeul ajută o îndrazneală justificată. (Menander)
Mâhnirea ştie să născocească împotriva ei însăşi rele de două ori mai mari decât realitatea. (Philemon)
Lucrul de care te temi se întâmplă mai iute decât acela pe care-l speri. (Syrus)
În împrejurari critice îndrăzneala preţuieşte foarte mult. (Syrus)
Când marea este liniştită, oricine poate fi cârmaci. (Syrus)
Când sufletul şovăie, este de ajuns un mic impuls ca să-l îndrepte într-o parte sau alta. (Terentius)
Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)
Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătura otrava grijii? (Hitopadeca)
Dacă nu se expune la primejdii, omul nu vede fericirea; dacă însă riscă, atunci, dacă traieşte – o vede. (Mahabharata)
Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)
Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)
Fără curaj, nu se trece peste o nenorocire, chiar (dacă-i) foarte mică. (Somadeva)
Nenorocirile fug (departe) de cei curajosi, ca si cum le-ar fi frica de acestia. (Somadeva)
Fricoşii sunt nechibzuiţi. (Somadeva)
Pe cel neîntreprinzător, lăsător, fatalist şi lipsit de bărbăţie, zeiţa fericirii nu vrea să-l îmbrăţişeze, ca şi o femeie tânără pe un bătrân. (Tantrakhyayika)
Ceea ce trebuie să se întâmple are deschise porţile pretutindeni.(Kalidasa)
Când lipseşte curajul ştiinta nu dă roade. (Baltasar Gracian)
Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decât sunt. (Cervantes)
A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie. (Corneille)
Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însusi. (Daniel Defoë)
„Noroc”- ăsta-i numele pe care cei slabi îl dau curajului. (G. Duhamel)
Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor. (Gracian)
Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)
Superstitia este religia sufletelor slabe. (Edmund Burke)
Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea. (Emerson)
Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotarâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute. (Goethe)
Adevăratele calităţi ale unui comandant se manifestă în luptă. Lupta este cel mai sever examinator care stabileşte adevărata capacitate a fiecăruia. (J. K. Bagramean)
Prima condiţie a victoriei este sacrificiul. (J. Galsworthy)
Este poate o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât este de fapt: pentru ca din aceasta vedere să izvorască o luptă mai hotarâtoare spre mai bine. (Lucian Blaga)
Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare – care trebuie întreţinut la fel ca şi armele. (N. Iorga)
Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop. (René Quiton)
''Femeile din picturile mele exprimă mireasma şi esenţa feminităţii asa cum eu o percep şi o experimentez în femeile pe care le cunosc. Multe îmi spun că recunosc ceva din ele însele în portretele mele feminine. Am ajuns să intuiesc că ceea ce se reflectă pe pânzele mele este natura feminină a sufletului care există atât în femei cât şi în bărbaţi.''
''Misterul femeii este ascuns în adâncul inimii. Inocenţa ei e protejată în imbraţişarea ce o învăluie asemenea petalelor de trandafir învăluind bobocul. Secretele naturii ei sunt revelate atunci când lumina spiritului iubirii îi contemplă plenitudinea fiinţei, iar înflorirea deplină a frumuseţii ei se deschide numai în prezenţa acelor prieteni ai inimii, care cu adevărat îi preţuiesc libertatea.''
''Natura plină de compasiune a femeilor este una din cele mai preţioase comori ce ni se dăruie. Este o energie, o lumină specială, şi o capacitate de a iubi care răsare dintr-o adâncă dorinţă a femeilor, care dăruiesc din ele însele şi pot avea grijă de ceilalţi...
Cred că această calitate ar putea revoluţiona lumea dacă am putea cu adevărat să încurajăm şi să susţinem implicarea femeilor.''
CEA CARE ADUCE RĂSĂRITUL ''Femeia sculându-se în tăcerea nopţii pentru a veghea, oferind lumina compasiunii ei şi rugăciune pentru întreaga creaţie, iar Soarele răsărind pentru a întâlni chipul ei radios.. Bucuria şi încântarea unui elan launtric ce împodobeşte răsăritul cu strălucirea sufletului..''
Ceea ce înfăţişez ca putere feminină în creaţia mea artistică nu este doar o frumuseţe exterioară cu care să te delectezi; este o strălucire care radiază dinlăuntru, şi care înconjoară inima.
Prin expresiile mele artistice, eu ridic o oglindă care reflectă frumuseţea interioară a femeilor, în timp ce arată disponibilitatea lor de a fi vulnerabile, ştiind că abandonul este cheia secretă către propria lor forţă. Energia iubirii este cheia către puterea feminină a compasiunii.
Speranţa mea este că imaginile pe care le creez le va încuraja pe femei să se vadă pe ele însele într-o lumină nouă şi va invita implicarea şi participarea lor la evoluţia creşterii colective în toate aspectele vieţii.
Ca bărbat din Orientul Mijlociu, am crescut într-o cultură foarte opresivă faţă de femei. Multe din ele fiind acoperite de văl, am început să-mi imaginez şi să mă conectez la frumuseţea lor interioară. În final aceasta mi-a devenit o călăuză atât în viaţă cât şi în artă.
Ceea ce m-a atras a fost misterul a ceea ce era invizibil, şi astfel am început să exprim ceva mai profund decât aparenţa exterioară. Mă aventuram în necunoscut, iar procesul m-a ghidat către o călătorie interioară care mi-a aprins inima şi mi-a trezit sufletul.
Am ajuns să pictez lumina misterioasă a unei energii radioase care a devenit o metaforă pentru iubire, pentru adevăr, pentru lumină şi pentru viaţa însăşi. Este o viziune care mă conectează cu dorurile şi aspiraţiile tuturor celor care contemplă şi răspund la arta mea.
Cu fiecare imagine pe care o creez, eu nu pictez doar încă o femeie frumoasă. Imaginile mele sunt menite să fie un omagiu adus potenţialului tuturor femeilor, iar intenţia mea este să-mi arăt recunoştinţa pentru extraordinara lor capacitate de a fi ghidate de o înţelepciune intrinsecă şi de iubirea lor plină de compasiune.
Această energie este comoara noastră cea mai preţioasă, fiindcă este ceea ce ne trebuie pentru a ajuta să se trezească, să se ilumineze şi să se transforme toate inimile pe tot cuprinsul lumii.
***
Rassouli este cunoscut în comunitatea artelor ca un artist ce reflectă în picturile sale misticismul şi spiritualitatea Orientului Apropiat folosind tehnici de pictură europeane. Ceea ce rezultă pe pânze este o perspectivă atemporală ce radiază lumina divină creatoare prin forma puterii şi frumuseţii feminine.
Imaginile feminine pe care el le pictează nu sunt create după modele, ci ele se ivesc din profunda lui viziune sufletească a frumuseţii care s-a născut din forţa şi compasiunea femeilor care i-au influenţat viaţa.
Artist, vizionar, conferenţiar, profesor înzestrat şi ghid în elevarea conştiinţei şi dezvoltarea creativităţii, Rassouli a creat un curent internaţional cu stilul său unic. Ceea ce face unică arta sa este modul în care el translatează pe pânză experienţa spirituală din subconştient, prin meditaţie la răsăritul soarelui.
Tonurile sale vibrante şi amestecurile de culori pline de bucurie combinate în modele circulare de vîrtejuri creează un stil unic de pictură pe care el l-a numit FUSIONART (Arta fuziunii), un stil pe care Rassouli l-a patentat şi este acum predat multor artişti de pretutindeni.
_-_L'AURORE_(Reduction).jpg)
_-_L%27AURORE_(Reduction).jpg){kind=link}