MÂINI (iubire de frate şi viaţa iubirii privită prin jocul mâinilor)

Iubire de frate

În secolul al XV-lea, într-un mic orăşel german locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia, tatăl - bijutier de profesie - era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus el se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.


În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, cei doi fii mai mari ai familiei voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

Într-o noapte, după lungi discuţii în patul lor aglomerat cei doi fraţi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci în mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după patru ani, când acesta va termina Academia, el îl va susţine la rândul lui pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

Într-o duminică după slujba de la biserică, ei au dat cu banul iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Fratele său Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările lui Albrecht au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori, iar când a absolvit ajunsese să câştige sume importante.

Familia a organizat o cină memorabilă pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă din care n-au lipsit muzică şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru ca el să-si îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: "Iar acum dragul meu Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine."

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţă palidă iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu "nu, nu, nu". Apoi el se ridică, îşi şterse lacrimile de pe obraji şi privi spre chipurile celor dragi. Ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept el spuse blând: "Nu, frate, nu pot merge la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o data, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atăt de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu."

Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer (portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri) sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Dintre ele, una a devenit cea mai faimoasă, sute şi mii de reproduceri ale acestei creaţii emoţionante fiind întâlnite azi în casele sau birourile oamenilor. Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu fratelui său Albert pentru tot sacrificiul, Albrecht Dürer i-a pictat mâinile muncite, cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer. Şi-a denumit opera simplu "Mâini", dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii "Mâini în rugăciune".

MÂINILE ÎN AFORISME

Prietenia înseamnă a fi frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiaşi mâini. (Victor Hugo)


Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima. (Gabriel Jose Garcia Marquez)


În fiecare an să aveţi o zi de sărbatoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului. (Pitagora)


Puritate. Mâini de zână? Mai degrabă mâini de spălătoreasă. (Valeriu Butulescu)


Lucrul în grădină ne murdăreşte pe mâini, dar ne curăţă gândurile. (Ramon Eder)

Peste 100 de ani, probabil că toţi oamenii de aici vor fi dispărut de pe suprafaţa pământului şi se vor fi transformat în cenuşă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe nişte fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile şi le privesc. La ce mă zbat atâta? De ce mă agăţ de viaţă cu atâta disperare? (Haruki Murakami)


Eternitatea - un lanţ de mâini pieritoare. (Vasile Ghica)


Te-ai intrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură? (Tudor Muşatescu)


O pereche de îndrăgostiţi traversează parcul, ţinându-se de mână, mai târziu vor trece din nou pe aici, dar vor avea o altă expresie în ochi şi un alt înţeles în strânsoarea mâinilor lor, acum puritatea zorilor este în ei. (Jerome Klapka Jerome)


Odată am ţinut dragostea în palma mâinii. Uite-i liniile. (John Wieners)

MÂINILE TALE

(Viaţa iubirii privită prin jocul mâinilor - un film superb)