22 December 2011

O frumoasă rugăciune



"Iartă-mă, Doamne!
Pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!
Pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!
Pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!
Pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles!
Pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!
Pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!
Pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o!
Pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o!
Pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o!
Pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit!
Pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi din teamă, nu am îndrăznit să păşesc!
Pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o!
Pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, şi a Împărăţiei Tale Divine!
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne, care eşti Mila şi Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină!



Îti mulţumesc, Doamne!

Pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
Pentru tot ce am simţit bun şi minunat îin viaţa mea!
Pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!
Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
Pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!
Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!
Pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!


Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!"



PREOT ILARION ARGATU
   (1913 -1999) 

 

11 December 2011

Cântecele Afroditei

 
Sirens of Ulysses
       
   
     



Aş vrea să trezesc mereu tânăra şi nepotolita dorinţă.
Încep această lucrare a dragostei cu dragoste prin dragoste,
pentru că dragostea trece dincolo de cuvinte.



 

Trebuie să laud această fată după care tânjeşte întreg oraşul, al cărei preţ este prea mare pentru a fi admirată, a cărei generozitate poate părea cel mai costisitor capriciu.
Tocmai şi-a petrecut întreaga noapte, în întregime dezvelită, cu mine, în patul meu,
Dându-mi totul până dimineaţa pentru nici un ban.
Nu voi mai plânge de acum încolo. A fost prea generoasă cu atâtea incomparabile extazuri.




Să vrei să ai o femeie frumoasă nu este dragoste. Asta înseamnă că ai ochi şi gust.
Dar să te-ndrăgosteşti de cineva deodată, pierzându-ţi capul, cuprins de flăcări,
Iată dragostea, focul sacru, frumuseţe împărtăşind, şi plăcere în acelaşi timp.





Florareasă, ce vinzi? Eşti încântătoare ca şi florile tale. Trandafirul surâsului tău este atât de proaspăt!





 

O întrecere: cine este cea mai perfect înzestrată.
Am fost ales să judec eu.
Complet dezbrăcate, umede, unse cu ulei, strălucind în soare treceau prin faţa mea.
Prima avea o gradină de trandafiri între coapsele albe
Iar pielea celeilalte era netedă ca a statuilor şlefuite.
Temându-mă să fiu nedrept
Am refuzat să mă pronunţ.





 

Vrei să-ţi păstrezi virginitatea?
Ce vei câştiga?
Nu vei găsi un iubit pe lumea cealaltă
În viaţa asta trebuie să trăieşti plăcerile Afroditei
În lumea spiritelor corpurile noastre devin praf, oase şi cenuşă.


***

Străine, dacă vrei s-o vezi dezbrăcată,
mângâie-i picioarele.





O tânără fată cu picioare trandafirii se îmbăia, lăsând apa să cadă peste sânii albi.
Fesele ei se mişcau, se mişcau după ritmuri neştiute.
Părul ud atinge călcâiele, iar mâinile, coborând pe pulpe ascundeau sanctuarul dragostei.




Am fost rugat să judec o competiţie de talie.
Trei femei m-au ales, s-au dezbrăcat şi s-au înfaţişat înaintea mea.
Prima înflorea în albeaţa ei, dulceaţă a feselor cu gropiţe rotunde.
A doua s-a aplecat, şi-a desfăcut picioarele albe şi petalele trandafirului purpuriu s-au zărit în treacăt.
Cea de a treia părea liniştită ca o mare calmă, cu tandre unduiri ale pielii coapselor sale delicate.
Însăşi zeiţa dragostei n-ar fi putut alege o învingătoare
Dintre aceste perfecte, magnifice frumuseţi.





Te-ai căsătorit cu o amazoană.
Şi casa ta este în război.
Caută prin vecini un seducător
Care din milă să-ţi răpească nevasta
Ca să te bucuri de o binecuvântată pace.





Sărutul femeii este atât de dulce,
Chiar dat în grabă în vârful buzelor.
Buzele ei sunt mai viclene decât ale mele
Niciodată nu se mulţumesc doar să atingă
Îţi sorb suflarea, înfiorându-te pe de-a-ntregul.





Dacă cele două mere pe care mi le-ai dăruit sunt, frumoaso, simbolul sânilor tăi,
Sunt încântat de stilul tău seducător.
Dar dacă ai de gând să pleci, eşti nemiloasă
Stârnind o asemenea flacără şi refuzând s-o stingi.
Nu fi mai crudă decât duşmanii mei.





Cu grijă, să nu fie văzută de mama sa,
Iubita mea mi-a dăruit câteva mere roşii.
Am avut sentimentul că a turnat peste ele nectarul dragostei
Căci de când am muşcat am fost cuprins de flăcări
Şi mâinile mele ţin acum două mere, tânjind după rotunjimea sânilor ei.





Poartă trei … pe frumuseţea ei, daruri ale celor trei graţii: pielea stârneşte totdeauna dorinţa, rotunjimile sunt făcute pentru dragoste, gura tandră, senzuală.
Trei fericiri: dragoste, dorinţă aprinsă, şoapte de fericire.




Ai tot atâta nevoie de accesorii, regina mea, precum un trandafir.
Nu ai nevoie de acoperăminte, ca o piatră preţioasă.
Pielea ta este mai bogată şi mai incandescentă decât perlele
Părul tău este negru şi lung
Ametistele sclipitoare nu sunt aşa de încântătoare ca ochii tăi.
Parfumul de trandafiri al buzelor tale
Şi mierea sânilor tăi
Sunt mărturii ale armoniei dragostei.
Atâtea minunăţii mă tulbură – iar ochii tăi albaştri îmi dau dulci speranţe.




M-am rugat adeseori să te am cu mine toată noaptea.





Să fiu numai un trandafir roşu
Atunci mâinile tale ar putea
Să mă aşeze între sânii tăi albi.
Dacă aş putea, m-aş preschimba în boare
Să te învălui atunci când rătăceşti pe malul mării
Să-ţi dezvelesc pieptul şi să mă joc cu el.





Dragostea este pe bună dreptate un pirat
Permanent în alertă, complet dezbrăcată,
asumându-şi riscurile.



 


Am avut norocul s-o găsesc singură
Am implorat-o, atingându-i călcâiele de ambră

Ai milă de un om aproape de moarte
Şi îndulceşte-i chinurile, ca să poată trăi




Cuvintele mele au impresionat-o, a plâns
Şi stergându-şi lacrimile
m-a strâns în braţe aşa de uşor
trăgându-mă către ea.







Când sunt lângă ea, cântăreţule,
mi-ar plăcea să cânt aşa cum o faci tu la instrumentul tău: degetele ating delicate
mai sus sau mai jos, până la acordul potrivit.






Ochii tăi, mâinile tale, sânii tăi, picioarele tale sunt incomparabile, din altă lume.
Ce binecuvântare să te văd, să te aud, să te ating, este extaz!
Zeu este cel căruia i te dăruieşti.





Apropie-te de mine, iubito,
Pune-ţi braţele după coapsele mele,
Să nu mai fie altcineva între noi
Apropie-ţi pieptul de al meu şi să ne unim buzele
Şi murmurul lor se va stinge în dulce tăcere.




Sânii ei tremură în mâinile mele
Buzele noastre se unesc pătimaşe
Alint gâtul de o albeaţă sclipitoare
Cu nestavilită frenezie.




Pieptul meu este lipit de pieptul ei,
Simt ascuţişul sânilor; buzele mele cântă fără încetare dulceaţa buzelor ei.
Trup lânga trup tot timpul.
Să vă mai spun că singurul nostru martor a fost o lampă de noapte cu grijă acoperită.



Jucam un joc intim cu Filipa
Cea cu ochi negri şi languroşi
Râzând de micile noastre nebunii:

Te-am ridicat la cer de douăzeci de ori,
Însă mâine vom bate recordul.
Cred că-mi apreciezi stilul.


Chiar cand vorbeam a a venit către mine
Şi i-am şoptit îmbătat:
Vorbind, folosesc cuvintele pentru a te chema.
Dacă aş şti să te seduc altfel, aş face-o cu totul.
Aşa că vino, vino...





Este aşa plăcută apa, când suferi de sete să savurezi o delicioasă băutură rece.
Este plăcut marinarilor, dupa o iarnă grea, să recunoască stelele primăverii.
Cu atât mai plăcut este pentru iubiţi să împartă acelaşi aşternut
Şi să celebreze riturile dragostei.







24 November 2011

Lost Paradise



A man and a woman are tenderly making love in a one star hotel room (...)
A present-day Adam and Eve story.

09 November 2011

Despre dragoste cu OVIDIU BOJOR

 

Despre dragoste cu OVIDIU BOJOR

"Cred in tinerete fara batranete si in viata fara de moarte" 

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani


04 November 2011

Invitaţie 4 noiembrie - concert pentru suflet


În cadrul evenimentului cultural Săptămâna Arhanghelilor va avea loc concertul extraordinar al trupei DEVAS, vineri 4 noimebrie, ora 20, la Clubul SNC din Constanta (Bd. Tomis nr 96). 
Intrarea este liberă!

Cei trei membri ai trupei DEVAS, Cristi, Ionuţ si Dragoş, împărtașesc idealul de a creea momente magice de încântare în spectacole care urmăresc trezirea sufletului și chiar atingerea stării de extaz cu ajutorul muzicii. Ele sunt dedicate unui public deschis și pregătit să se lase purtat către Divin pe aripi de îngeri (în limba sanscrită DEVAS).






14 October 2011

Cel ce iubeşte e Fericitul şi Frumosul Lumii


   
  

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. 

Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? 

Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? 

Ca acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? 

Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? 

Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. 

Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.



Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. 

Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. Şi această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. 

Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate.. răni, tulbura sau poate respinge. 

Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. 

Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. 

Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.


Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi în puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. 

În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui.. cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. 

Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost.. ”subiectul” urii tale. Dar.. îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. Şi aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. 

De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar.. niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată.. în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci.. de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea.


          Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit măreţ cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi.. iubeşti.





30 September 2011

Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi, ajută-mă mă vindec pe mine!



O, Mamă Divină Tara
Tu cea care creezi totul,
Energie Supremă
În universul fără margini.
Strălucitoare asemeni unei stele
Cu ochii strălucind asemeni fulgerului
Cea născută din floarea de lotus
A lacrimii Compasiunii Cosmice
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Cu înfăţişare precum milioane de Luni
Pline şi luminoase,
Plină de pace şi iubire
Zeiţă a iertării
Te chemăm
În această clipă a nevoii noastre.

Zeiţă a tot ce este drept şi adevărat
Tu cea care presari petale de lotus albastre
Şi esti plină de veselie şi iubire,
Cea mai dăruită
Oh, mamă a perfecţiunii
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Venerată de toţi zeii,
Mamă Supremă a universului,
Cântecele tale umplu întregul cer
Veselia ta alungă
Demonii şi spiritele demoniace,
Purificând pământul,
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Eşti marea distrugătoare
A fricii, a neputinţei
A opresiunii şi bolii
Ia de la noi povara neputinţei
Ajută-ne să vedem nebănuitul
Radioasă şi jucăuşă Zeiţă
Tu cea care dansezi pe tot cuprinsul
Acestei planete zbuciumate,
Vindecând pe măsură ce picioarele tale de lotus
Ating pământul din jurul nostru.

Oh, mare protectoare
Care aduni laolaltă toate puterile
Toţi zeii,
Toate popoarele tuturor lumilor
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine
Arzi precum focul cel sfânt
O, Zeiţă Tara,
Purifică-ne cu îmbrăţişarea flăcărilor tale.
Bucuria ia locul fricii,
Iar îndoielile noastre dispar.

Slăvită Zeiţă

Virtuoasă, onestă şi dătătoare de pace
Pe măsură ce mă identific cu tine
Răutăţile acestei lumi
Mă părăsesc precum picăturile de apă.

Zeiţă Supremă
În care îşi au nădejdea toţi zeii şi popoarele
Mamă a spiritului pământului,
Acoperă-mă şi apără-mă,
Tu eşti armura mea
Împlineşte-mă şi alină-mă
Umple-mă de calm şi de voinţă de a manifesta
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine,
Vino, Mamă supremă a tuturor manifestărilor!

Iat-o pe Tara cea roşie, la Sud!
Iat-o pe Tara cea galbenă, la Nord!
Iat-o pe Tara cea neagră, la Vest!
Iat-o pe Tara cea verde, la Est!
Iar aici în mine
Se află Maha Tara, Tara esenţială, Tara inefabilă,
Străluceşte ca o stea în inima mea!
Om tare tuttare ture soha! Tara!
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.




       
       În legendele Tibetului se spune că zeiţa Tara a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a  compasiunii lui Avalokiteshvara faţă de fiinţele umane aflate în suferinţă, lacrimă care a căzut pe pământ şi a format un lac. La suprafaţa apei a îmbobocit un lotus, care deschizându-se, a revelat-o pe zeiţă. Asemenea lui Avalokiteshvara, Tara este plină de compasiune, acordând ajutorul fiinţelor care “traversează marea către un alt ţărm”. Una din atribuţiile sale cosmice este aceea de a ne salva din diferitele necazuri sau dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţă (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare şi sinceritate), dar şi de a ne oferi cunoaşterea eliberatoare ultimă.
       Marea zeiţă Tara este invocată întotdeauna atunci când ne confruntăm cu situaţii periculoase, uneori chiar la limită sau atunci când trebuie să ne decidem în favoarea unei posibilităţi din mai multe pe care le avem la dispoziţie (de pildă, atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri şi nu suntem siguri de direcţia în care trebuie să mergem mai departe, sau atunci când trebuie să ne decidem asupra unei destinaţii din mai multe opţiuni etc.). 
       Uneori ea îşi manifestă Graţia şi ajutorul prin intermediul fiinţelor umane pure, altruiste, pline de iubire şi compasiune faţă de semenii lor, şi care se implică activ în acţiuni de ajutorare a celorlalţi. Tânăra fată din acest videoclip a fost inspiraţia pentru aceasta postare - şi ceea ce este uimitor, căutând apoi informaţii despre ea pe internet, am descoperit ca numele mamei ei naturale este chiar TARA!


       Fie ca acest mesaj/apel de iubire şi compasiune să trezească cât mai multe fiinţe şi să ajute la vindecarea umanităţii şi a acestei minunate plante albastre!





27 September 2011

S-au iubit jumătate de veac

  
 

       Dacă aş fi fost o femeie mai deşteaptă ţi-aş fi putut descrie, pasărea mea măiastră – cum văd în tine unirea frumuseţii formei, penajului şi cântecului. Ţi-aş fi spus că tu eşti cea mai măreaţă minune a tuturor epocilor,

21 September 2011

O viaţă, o secundă






       “Răsăritul şi apusul, ziua şi noaptea, iarna şi primăvara vin şi se duc; chiar şi curgerea timpului este o joacă. Viaţa se scurge repede, dar vai, speranţele deşarte ale omului merg înainte neobosite! O, neştiutorule! Toate cunoştinţele teoretice nu-ţi vor servi la nimic, odată ce ora morţii se apropie.”




        “Zilele trec una după alta, nopţile trec la fel, săptămâni şi luni trec fără încetare, tot astfel verile şi iernile, anii trec unul după altul fără sfârşit, dar oare nu este nimeni care să îndrăznească cu înţelepciune să-şi abandoneze speranţele şi nădejdile deşarte?”




       “Cu fiecare zi, omul se apropie de moarte, tinereţea lui se îndepărtează treptat; ziua care s-a scurs nu se mai întoarce niciodată. Trecător precum valurile apei unui râu este norocul, efemeră precum fulgerul este viaţa însăşi.”






       “Fiecare clipa a vietii noastre este unica si, tocmai de aceea, să o preţuim.
       Fiecare clipă în care gândul nostru, aspiraţia noastră nestăvilită, iubirea noastră neîncătuşată se îndreaptă către Dumnezeu, chemându-L în noi, este un sprijin, căci astfel clipa devine o adevărata temelie pe care noi o punem şi care ne va ridica mult mai repede către Dumnezeu.
       Indiferent ce am făcut în trecut sau încă nu am făcut, şi chiar lăsând deoparte perspectivele viitorului, ACUM şi numai ACUM, în această clipă, putem acţiona, putem transforma ceva. Doar ACUM, în acest Etern Prezent, îl putem realiza oricând pe Dumnezeu.


 
       Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului ei care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă.”
(selecţii din imnurile înţeleptului Shankaracharya)
 






17 September 2011

Frumuseţea Femeii


       Ori de câte ori o privesc, mi se taie respiraţia. Îi admir frumuseţea, strălucirea interioară, zâmbetul, ochii ei plini de iubire. Atunci când o privesc, simt că viaţa merită să fie trăită. Altădată atunci când o privesc, simt o stare de repulsie. Îi resping urâţenia, rezistenţa, mânia, nevoile. Viaţa îmi apare ca o povară fără sfârşit. Mă scoate din minţi. Aş face orice pentru ea şi mi-aş da chiar şi viaţa pentru ea. Alteori îmi doresc să fiu cât mai departe de ea, să nu mai fiu nevoit să-i suport toate capriciile şi schimbările bruşte de dispoziţie. Una peste alta, nimic nu mă inspiră mai mult decât ea. Strălucirea ei îmi atrage către ea inima, corpul şi mintea. Îmi doresc atunci să o posed, să fac dragoste cu ea şi să o penetrez adânc pentru a deveni una cu ea prin iubire.......

       .......Ori de câte ori văd o femeie frumoasă pe stradă, lumina lumii îmi apare dintr-o dată şi toate tensiunile mele interioare se transformă instantaneu în desfătare. Strălucirea ei mă umple de viaţă şi energie, şi îmi trezeşte o stare de fericire........ 




       Femeia în toate formele sale, ca Principiu feminin, reprezintă inspiraţia supremă. Ea îţi evocă pământul, frumuseţea, oceanul, muzica, lumina, iubita. Reprezintă prin excelenţă muza noastră. Trezeşte în noi dorinţa, teama şi efortul. Din punct de vedere sexual şi creator, principiul feminin este puterea motivaţională a vieţii. Femeile sunt atrase de el în egală măsură cu bărbaţii. Îi sunt închinate poeme, se dau războaie în onoarea ei, îi sunt construite monumente, şi orice căsnicie care se face sau se desface o are în centrul său. Toata lumea încearcă să pună mâna pe ea, dar într-un fel misterios reuşeşte să scape de fiecare dată. 
 



       Principiul feminin este sinonim cu frumuseţea neasemuită, pe care o percep deopotrivă bărbaţii şi femeile. Întreaga natură se regăseşte cu totul în trupul femeii, în stările ei, în energia sa. Cu toţii avem datoria să celebrăm principiul feminin în toată splendoarea sa, deopotrivă luminoasă şi teribilă, fără a ne pierde însă în el.

       Femeia este atracţia supremă, este mişcare şi culoare, deşi pare lipsită de conţinut, precum zâmbetul pisicii Cheshire, dar fără pisică. Cine cunoaşte acest secret se închină în faţa ei. Ne putem bucura cu toţii de ea, putem face dragoste cu ea, iar zâmbetul ei va continua să ne inspire şi să ne umple de extaz. Dacă nu vom reuşi să înţelegem însă cine este ea cu adevărat, ne va inspira doar teamă şi dorinţă. O vom răni, o vom nega, o vom exploata şi vom fugi de ea. 
Toţi bărbaţii şi toate femeile au nostalgia acestui principiu feminin sau fug de el, în fiecare clipă. Singurii care fac excepţie sunt cei care se simt una prin iubirea lor, care îl percep ca formă goală, nesfîrsită, strălucitoare şi nesfârşită, iar fuziunea amoroasă este apogeul acestei practici.
(David Deida) 



       

***
„De frică să nu te pierd, te ţin mai mereu prezentă şi îmbrăţişată în inima mea. Ce fascinantă magie mi-a dăruit această comoară mirifică a lumii care eşti tu pentru mine, braţelor mele fragile?” 
(Tagore)

"Trebuie să ne prosternăm în faţa tuturor femeilor, atât în faţa splendorii juvenile a celor tinere, cât şi în faţa celor vârstnice, frumoase sau mai puţin frumoase, bune sau rele. Nu trebuie să abuzăm niciodată de ele, nici să le facem rău, nici să le lovim. Comportamentle urâte faţă de femei fac toate siddhisurile imposibile. Dacă femeia de lângă un bărbat este nefericită şi neîmplinită, Shakti (Suprema Forţă Feminină) se va răzbuna crunt pe acesta." (Kulavali Tantra)





       "Corpul lui Shakti este o grădină în care bărbatul, de la o floare la alta, respiră parfumul care-i curăţă inima, care i-o face ardentă, subtilă şi încărcată de puterea femeii, delicată ca o tânără fecioară, dar puternică asemenea unui leopard. Respirând parfumul femeii, el va recunoaşte existenţa Zeiţei din el. Respirând nectarul buricului, recunoaşte în el orificiul care a hrănit conştiinţa sa embrionară. Apoi, când urcă lent la nivelul spaţiului dintre sâni, el se hrăneşte acolo din ambrozia femeii, care îi aminteşte de propria sa inimă ce aspiră să se deschidă total în iubirea divină."




        "Femeia care şi-a trezit starea de SHAKTI devine conştientă că în şi prin fiinţa ei se manifestă acea tainică forţă feminină supremă şi arzătoare, ce face să ţâşnească în jerbe neîncetate scânteile vieţii. În ea frica de moarte nu mai există. Ea simte adeseori că este acea indescriptibilă substanţă divină ce ţâşneşte în jerbe mirifice de culori, atunci când admiră frumuseţea naturii. Ea simte în mod intuitiv că este, într-un mod indescriptibil, strălucirea fermecătoare a apei. Ea simte că arde în simultaneitate în Soare, în Lună şi în stele. Forţa încântătoare şi misterioasă a vântului trezeşte ecouri multiple în fiinţa ei. Ea simte, într-un mod inefabil, că există în suflul subtil a tot ceea ce trăieşte. Ea simte că respiră la unison cu iarba, cu florile şi cu copacii. Atunci când admiră apele ce curg întocmai ca nişte fiinţe vii, ea simte în simultaneitate că se revarsă la unison cu ele. Atunci când forţa feminină colosală şi binefăcătoare a MARII MAME ( MAHA SHAKTI ) se manifestă din plin prin ea, ea simte că se află printre COLOANELE FUNDAMENTALE care susţin întregul Pământ... Ea simte că toate aceste fenomene mirifice care o înconjoară trăiesc la unison cu ea, pentru că ea este în ele şi ele sunt în ea. Adeseori când se află în natură ea simte că este una cu izvorul secret al vieţii lor. Ea simte că este înţelepciunea lui DUMNEZEU. Atunci când se manifestă explozia tunetului ce aparţine verbului creator al tuturor lucrurilor, ea intuieşte că acel sunet creator este ea însăşi. Uneori, ea simte că există, dilatată în imensitate, în toate fiinţele, susţinându-le pentru ca ele să nu moară. Când face dragoste frenetic, ea simte că este viaţa cea misterioasă, ce există în tot şi în toate."


  



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...