Cântecele Afroditei

 

Sirens of Ulysses

   

     

Aş vrea să trezesc mereu tânăra şi nepotolita dorinţă.
Încep această lucrare a dragostei cu dragoste prin dragoste,
pentru că dragostea trece dincolo de cuvinte.

 
Trebuie să laud această fată după care tânjeşte întreg oraşul, al cărei preţ este prea mare pentru a fi admirată, a cărei generozitate poate părea cel mai costisitor capriciu.
Tocmai şi-a petrecut întreaga noapte, în întregime dezvelită, cu mine, în patul meu,
Dându-mi totul până dimineaţa pentru nici un ban.
Nu voi mai plânge de acum încolo. A fost prea generoasă cu atâtea incomparabile extazuri.

Să vrei să ai o femeie frumoasă nu este dragoste. Asta înseamnă că ai ochi şi gust.
Dar să te-ndrăgosteşti de cineva deodată, pierzându-ţi capul, cuprins de flăcări,
Iată dragostea, focul sacru, frumuseţe împărtăşind, şi plăcere în acelaşi timp.

Florareasă, ce vinzi? Eşti încântătoare ca şi florile tale. Trandafirul surâsului tău este atât de proaspăt!

 
O întrecere: cine este cea mai perfect înzestrată.
Am fost ales să judec eu.
Complet dezbrăcate, umede, unse cu ulei, strălucind în soare treceau prin faţa mea.
Prima avea o gradină de trandafiri între coapsele albe
Iar pielea celeilalte era netedă ca a statuilor şlefuite.
Temându-mă să fiu nedrept
Am refuzat să mă pronunţ.

 
Vrei să-ţi păstrezi virginitatea?
Ce vei câştiga?
Nu vei găsi un iubit pe lumea cealaltă
În viaţa asta trebuie să trăieşti plăcerile Afroditei
În lumea spiritelor corpurile noastre devin praf, oase şi cenuşă.

***

Străine, dacă vrei s-o vezi dezbrăcată,
mângâie-i picioarele.

O tânără fată cu picioare trandafirii se îmbăia, lăsând apa să cadă peste sânii albi.
Fesele ei se mişcau, se mişcau după ritmuri neştiute.
Părul ud atinge călcâiele, iar mâinile, coborând pe pulpe ascundeau sanctuarul dragostei.

Am fost rugat să judec o competiţie de talie.
Trei femei m-au ales, s-au dezbrăcat şi s-au înfaţişat înaintea mea.
Prima înflorea în albeaţa ei, dulceaţă a feselor cu gropiţe rotunde.
A doua s-a aplecat, şi-a desfăcut picioarele albe şi petalele trandafirului purpuriu s-au zărit în treacăt.
Cea de a treia părea liniştită ca o mare calmă, cu tandre unduiri ale pielii coapselor sale delicate.
Însăşi zeiţa dragostei n-ar fi putut alege o învingătoare
Dintre aceste perfecte, magnifice frumuseţi.

Te-ai căsătorit cu o amazoană.
Şi casa ta este în război.
Caută prin vecini un seducător
Care din milă să-ţi răpească nevasta
Ca să te bucuri de o binecuvântată pace.

Sărutul femeii este atât de dulce,
Chiar dat în grabă în vârful buzelor.
Buzele ei sunt mai viclene decât ale mele
Niciodată nu se mulţumesc doar să atingă
Îţi sorb suflarea, înfiorându-te pe de-a-ntregul.

Dacă cele două mere pe care mi le-ai dăruit sunt, frumoaso, simbolul sânilor tăi,
Sunt încântat de stilul tău seducător.
Dar dacă ai de gând să pleci, eşti nemiloasă
Stârnind o asemenea flacără şi refuzând s-o stingi.
Nu fi mai crudă decât duşmanii mei.

Cu grijă, să nu fie văzută de mama sa,
Iubita mea mi-a dăruit câteva mere roşii.
Am avut sentimentul că a turnat peste ele nectarul dragostei
Căci de când am muşcat am fost cuprins de flăcări
Şi mâinile mele ţin acum două mere, tânjind după rotunjimea sânilor ei.

Poartă trei … pe frumuseţea ei, daruri ale celor trei graţii: pielea stârneşte totdeauna dorinţa, rotunjimile sunt făcute pentru dragoste, gura tandră, senzuală.
Trei fericiri: dragoste, dorinţă aprinsă, şoapte de fericire.

Ai tot atâta nevoie de accesorii, regina mea, precum un trandafir.
Nu ai nevoie de acoperăminte, ca o piatră preţioasă.
Pielea ta este mai bogată şi mai incandescentă decât perlele
Părul tău este negru şi lung
Ametistele sclipitoare nu sunt aşa de încântătoare ca ochii tăi.
Parfumul de trandafiri al buzelor tale
Şi mierea sânilor tăi
Sunt mărturii ale armoniei dragostei.
Atâtea minunăţii mă tulbură – iar ochii tăi albaştri îmi dau dulci speranţe.

M-am rugat adeseori să te am cu mine toată noaptea.

Să fiu numai un trandafir roşu
Atunci mâinile tale ar putea
Să mă aşeze între sânii tăi albi.
Dacă aş putea, m-aş preschimba în boare
Să te învălui atunci când rătăceşti pe malul mării
Să-ţi dezvelesc pieptul şi să mă joc cu el.

Dragostea este pe bună dreptate un pirat
Permanent în alertă, complet dezbrăcată,
asumându-şi riscurile.

 

Am avut norocul s-o găsesc singură
Am implorat-o, atingându-i călcâiele de ambră

Ai milă de un om aproape de moarte
Şi îndulceşte-i chinurile, ca să poată trăi

Cuvintele mele au impresionat-o, a plâns
Şi stergându-şi lacrimile
m-a strâns în braţe aşa de uşor
trăgându-mă către ea.

Când sunt lângă ea, cântăreţule,
mi-ar plăcea să cânt aşa cum o faci tu la instrumentul tău: degetele ating delicate
mai sus sau mai jos, până la acordul potrivit.

Ochii tăi, mâinile tale, sânii tăi, picioarele tale sunt incomparabile, din altă lume.
Ce binecuvântare să te văd, să te aud, să te ating, este extaz!
Zeu este cel căruia i te dăruieşti.

Apropie-te de mine, iubito,
Pune-ţi braţele după coapsele mele,
Să nu mai fie altcineva între noi
Apropie-ţi pieptul de al meu şi să ne unim buzele
Şi murmurul lor se va stinge în dulce tăcere.

Sânii ei tremură în mâinile mele
Buzele noastre se unesc pătimaşe
Alint gâtul de o albeaţă sclipitoare
Cu nestavilită frenezie.

Pieptul meu este lipit de pieptul ei,
Simt ascuţişul sânilor; buzele mele cântă fără încetare dulceaţa buzelor ei.
Trup lânga trup tot timpul.
Să vă mai spun că singurul nostru martor a fost o lampă de noapte cu grijă acoperită.


Jucam un joc intim cu Filipa
Cea cu ochi negri şi languroşi
Râzând de micile noastre nebunii:

Te-am ridicat la cer de douăzeci de ori,
Însă mâine vom bate recordul.
Cred că-mi apreciezi stilul.

Chiar cand vorbeam a a venit către mine
Şi i-am şoptit îmbătat:
Vorbind, folosesc cuvintele pentru a te chema.
Dacă aş şti să te seduc altfel, aş face-o cu totul.
Aşa că vino, vino...

Este aşa plăcută apa, când suferi de sete să savurezi o delicioasă băutură rece.
Este plăcut marinarilor, dupa o iarnă grea, să recunoască stelele primăverii.
Cu atât mai plăcut este pentru iubiţi să împartă acelaşi aşternut
Şi să celebreze riturile dragostei.