Învingătorul este omul lui mea culpa. Când învingătorul comite o greşeală, el spune: ”Am greşit!“, învaţă lecţia şi este atent să se transforme pentru a nu mai repeta acea greşeală.
Învinsul este omul lui tua culpa. Când învinsul comite o greşeală, el spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii, repetând apoi mereu aceeaşi greşeală.
Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător. El ştie că tot ceea ce se petrece are un sens divin şi exprimă Voinţa lui Dumnezeu, şi se abandonează plin de credinţă şi iubire Providenţei Divine pentru a-l conduce prin toate experienţele vieţii.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii, plângându-se mereu şi neînvâţând niciodată aproape nimic din nici o experienţă, simţindu-se mereu ca o frunză în vânt sau ca o barcă fără cârmaci (în derivă).
Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el şi caută să le ducă la bun sfârşit. El îşi asumă în totalitate responsabilitatea propriilor fapte, precum şi a propriilor stări interioare.
Un învins crede în existenţa ghinionului, folosind aceasta ca pe o justificare a eşecurilor sale, şi adeseori îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru stările lamentabile în care se complace.
Un învingător munceşte mult, îşi oferă ajutorul plin de dăruire celor care au nevoie de el, dar îşi creează şi suficient timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui, nici pentru a-i ajuta pe alţii, şi adeseori îşi pierde timpul cu lucruri mărunte, inutile.
Un învingător înfruntă provocările una câte una şi în cazul lui este evidentă zicala populară ”Ceea ce nu te doboară te face mai puternic“.
Un învins evită provocările şi nu îndrăzneşte să le înfrunte, iar lui i se aplică zicala ”Nu fiindca (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindca nu avem curaj ele sunt grele“ (Seneca).
Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar evită să dea vreo asigurare deoarece el ştie că nu va fi în stare să o respecte.
Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”. El se perfecţionează în permanenţă şi nu îşi compară rezultatele decât cu propriile rezultate anterioare.
Un învins spune: “Nu sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”, şi, pentru că nu îşi foloseşte calităţile şi aptitudinile cu care a fot înzestrat, atingând măiestria măcar în una dintre ele, el rămâne un om mediocru.
Un învingător ascultă cu atenţie, înţelege profund şi apoi răspunde, contribuind plin de iniţiativă şi entuziasm.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească, având mereu o atitudine pasivă şi conformistă.
Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi urmăreşte să înveţe ceva de la ei. În general el învaţă şi din experienţele celorlalti, şi admiră plin de transfigurare calităţile lor.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi doar le critică defectele, adeseori bârfind plin de invidie pe seama celorlalţi.
Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face…“ şi va căuta soluţiile cele mai eficiente şi pentru binele comun cel mai mare.
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”, dorind să menţină doar ceea ce convine interesului lui personal.
Un învingător este o parte din soluţie. El este adeseori ”omul potrivit la locul potrivit“.
Un învins este o parte din problemă. ”El ramâne cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate“ (Malraux).
Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime” şi lucrează anticipând cu multă încredere şi speranţă rezultatul plin de succes.
Un învins vede numai ”cărămida pe care trebuie să o pună”, renunţând adeseori datorită deznădejdii şi îndoielilor de care se lasă copleşit.
(text adaptat după Biblia Învingătorului - autor anonim)
UN DAR TUTUROR ÎNVINGĂTORILOR
Marii căpitani se formează în lupta cu marea agitată. Spaima la nenorocire aduce altă nenorocire. (arab)
Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici şi o sută de lovituri de baston. (arab)
Dacă este să vină primejdia, vine şi stând în casă. (armean)
Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)
Fă-ţi datoria şi nu te teme de nici o răzbunare. (egiptean)
Şi pisica ajunge tigroaică dacă trăieşte în pădure. (indian)
Întreaga apă a mării nu-i ajunge decât la genunchi celui care nu se teme de moarte. (indian)
Arborele desfrunzit este iubitul uraganelor. (indian)
Un singur fricos dăuneaza unei armate întregi. (turc)
Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut. (Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri)
Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stima; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor. (Alceu)
Îndrăzneala este începutul acţiunii. (Democrit)
Bărbăţia micşorează loviturile sorţii. (Democrit)
Nenorocirea osteneşte. Vânturile nu suflă mereu cu aceeaşi turbare. Norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate. (Euripides)
Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)
Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie sa acţioneze. (Herodot)
Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta. (Homerus)
Si zeul ajută o îndrazneală justificată. (Menander)
Mâhnirea ştie să născocească împotriva ei însăşi rele de două ori mai mari decât realitatea. (Philemon)
Lucrul de care te temi se întâmplă mai iute decât acela pe care-l speri. (Syrus)
În împrejurari critice îndrăzneala preţuieşte foarte mult. (Syrus)
Când marea este liniştită, oricine poate fi cârmaci. (Syrus)
Când sufletul şovăie, este de ajuns un mic impuls ca să-l îndrepte într-o parte sau alta. (Terentius)
Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)
Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătura otrava grijii? (Hitopadeca)
Dacă nu se expune la primejdii, omul nu vede fericirea; dacă însă riscă, atunci, dacă traieşte – o vede. (Mahabharata)
Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)
Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)
Fără curaj, nu se trece peste o nenorocire, chiar (dacă-i) foarte mică. (Somadeva)
Nenorocirile fug (departe) de cei curajosi, ca si cum le-ar fi frica de acestia. (Somadeva)
Fricoşii sunt nechibzuiţi. (Somadeva)
Pe cel neîntreprinzător, lăsător, fatalist şi lipsit de bărbăţie, zeiţa fericirii nu vrea să-l îmbrăţişeze, ca şi o femeie tânără pe un bătrân. (Tantrakhyayika)
Ceea ce trebuie să se întâmple are deschise porţile pretutindeni.(Kalidasa)
Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice. (Baltasar Gracian)
Curaj mare, noblete mare. (Baltazar Gracian)
Când lipseşte curajul ştiinta nu dă roade. (Baltasar Gracian)
Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decât sunt. (Cervantes)
A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie. (Corneille)
Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însusi. (Daniel Defoë)
„Noroc”- ăsta-i numele pe care cei slabi îl dau curajului. (G. Duhamel)
Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor. (Gracian)
Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?” Imposibilul răspunde: “În visurile slăbănogilor”. (Tagore)
Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)
Superstitia este religia sufletelor slabe. (Edmund Burke)
Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea. (Emerson)
Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotarâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute. (Goethe)
Adevăratele calităţi ale unui comandant se manifestă în luptă. Lupta este cel mai sever examinator care stabileşte adevărata capacitate a fiecăruia. (J. K. Bagramean)
Prima condiţie a victoriei este sacrificiul. (J. Galsworthy)
Este poate o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât este de fapt: pentru ca din aceasta vedere să izvorască o luptă mai hotarâtoare spre mai bine. (Lucian Blaga)
Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare – care trebuie întreţinut la fel ca şi armele. (N. Iorga)
Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop. (René Quiton)
No comments:
Post a Comment