Ramura furată

 

    

    

Ne vom strecura noaptea
să furăm
o ramură înflorită

Vom sări zidul
în întunericul unei grădini străine,
două umbre într-o umbră.

Iarna încă nici n-a trecut
şi mărul se arată,
preschimbat pe neaşteptate
într-o cascadă de flori mirositoare.

Vom pătrunde în noapte,
vom ajunge până la firmamentul ei tremurător,
şi mâinile tale mici, şi mâinile mele
vor fura stelele...

Şi în vârful picioarelor,
în casa noastră,
prin noapte şi umbră,
va pătrunde odată cu paşii tăi
pasul mut al parfumului,
şi,
cu picioarele înstelate,
trupul limpede al primăverii.

 (Pablo Neruda)