ILUZII - Aventurile unui Mesia reticent (3-4)

3

Mase de oameni, mulţimi, torente umane revărsându-se înspre un singur om ce se găsea în mijlocul tuturor. Apoi oamenii au devenit un ocean care l-ar fi înecat, dar acesta nu a pierit, a păşit peste ape, şi a dispărut fluierând. Oceanul de ape s-a transformat într-unul de iarbă. Un Travel Air 4000 alb cu auriu a aterizat pe iarbă, pilotul a ieşit din carlingă şi a arborat un anunţ pe o bucată de pânză: „Zbor - 3 dolari - Zbor."

Era trei dimineaţa când m-am trezit din vis, amintindu-mi-1 în întregime şi bucuros din acest motiv. Am deschis ochii să văd în lumina lunii acel imens Travel Air parcat lângă Fleet. Shimoda stătea pe salteaua sa aşa ca în ziua când l-am întâlnit, sprijinit cu spatele de roata din stânga a aeroplanului. Nu i-am distins silueta, pur şi simplu ştiam că este acolo.

„Bună, Richard, a spus încet în întuneric. Eşti lămurit acum?"

„Lămurit în legătură cu ce?" am spus încurcat, încă fiind cu gândul la vis, nu m-am mai mirat cum de era treaz.

„În legătură cu visul tău. Omul şi mulţimea şi aeroplanul, a spus cu răbdare. Erai curios să ştii cine sunt, acum ştii, e bine? Au fost toate acele poveşti de dat la ştiri: Donald Shimoda, cel căruia începuse să i se spună Mesia Mecanicul, Avatarul American, cel care a dispărut într-o zi din faţa a douăzeci şi cinci de mii de oameni?"

Îmi aminteam ceva, citisem despre asta într-o rămăşiţă de ziar, într-un mic orăşel din Ohio, doar pentru că era pe prima pagină.

„Donald Shimoda?"

„La dispoziţia ta, a spus. Acum ştii, deci nu mai trebuie să mă descoşi. Dormi."

M-am gândit mult la ce mi-a spus înainte de a adormi.

*

„Ţi s-a dat voie... nu m-aş fi gândit... Dacă ai obţinut o misiune ca aceasta, de Mesia, se presupune că ar fi trebuit să salvezi lumea, nu-i aşa? N-aş fi crezut că un Mesia ar avea voie să-şi încheie socotelile şi să-şi dea demisia pur şi simplu." M-am ridicat în picioare pe capota Fleet-ului şi am privit cu luare-aminte la ciudatul meu prieten. „Aruncă-mi o cheie de şaisprezece, te rog, Don."

A căutat prin geanta de scule şi mi-a aruncat cheia. Aşa cum s-a întâmplat şi cu celelalte instrumente în acea dimineaţă, cheia pe care mi-a aruncat-o a încetinit în aer şi s-a oprit la un pas de mine, plutind fără greutate parcă şi rotindu-se uşor în văzduh. Şi totuşi, în clipa în care am atins-o a devenit grea în mâna mea, o ustensilă obişnuită din crom şi vanadiu. Mă rog, nu chiar obişnuită. De când o cheie ieftină de opt mi s-a rupt în mâini, mi-am procurat cele mai bune unelte pe care le poate avea un pilot... cheia de faţă era un Snap-On şi orice pilot ştie că nu poate fi numită o unealtă obişnuită. Valorează greutatea ei în aur şi ştii că nu se va rupe niciodată, este o bucurie să o foloseşti, indiferent la ce.

„Poţi, desigur să renunţi! Poţi renunţa la orice, dacă te răzgândeşti în privinţa unui lucru. Poţi renunţa să respiri, dacă vrei." între timp se desfăta făcând să plutească o şurubelniţă Phillips. „Aşa am renunţat şi eu să mai fiu Mesia şi dacă par puţin nesupus este poate pentru că sunt într-adevăr un nesupus. E mai bine aşa decât să faci o meserie care nu-ţi place. Un Mesia bun nu urăşte nimic şi este liber să apuce orice drum doreşte. Asta este de fapt valabil pentru toată lumea. Suntem cu toţii fiii Domnului, sau copiii Fiinţei, sau ideile Minţii, sau oricum altfel vrei să ne numeşti."

Strângeam piuliţele cilindrilor de la motorul Kinner. O piesă bună, vechiul B-5, însă aceste piuliţe se încăpăţânează să se slăbească la fiecare o sută de ore de zbor şi e bine să-mi iau măsuri de precauţie. Prima pe care am pus cheia se slăbise cu un sfert de rotaţie şi m-am bucurat că am avut inspiraţia să le verific pe toate în această dimineaţă, înainte de a zbura cu alţi pasageri.

„Ai dreptate, Don, însă mi se pare că a fi Mesia este ceva diferit de alte slujbe. Iisus să se întoarcă la a bate cuie pentru a supravieţui? Poate că-mi sună mie ciudat."

Se gândi la spusele mele încercând să-mi înţeleagă punctul de vedere. „Nu-ţi înţeleg punctul de vedere. Mi se pare ciudat chiar faptul că acest Mesia nu a renunţat încă de la început de când a fost numit Salvatorul pentru prima dată." Atunci a luat lucrurile logic: „Bun, sunt Fiul lui Dumnezeu, dar nu ne numim toţi aşa? Eu sunt Salvatorul, dar şi voi aveţi acelaşi statut! Lucrurile pe care le fac eu le puteţi face şi voi! Orice om care gândeşte poate înţelege asta."

Era cald sus pe capotă. Dar nu puteam spune că muncesc. Cu cât îmi doresc mai mult să fac ceva cu atât mai puţin numesc acel lucru muncă. Ce făceam mă umplea de satisfacţii căci ştiam că nu permit cilindrilor să zboare din motor.

„Mai ai nevoie de vreo unealtă?", m-a întrebat.

„Nu mai am nevoie. Şi întâmplător am evoluat spiritual, Shimoda, suficient încât să consider aceste mici trucuri ale tale jocuri ale unui suflet inferior. Sau ale unui hipnotizator începător."

„Un hipnotizator. Chiar că te-ai prins. Dar mai bine hipnotizator decât Mesia. Ce slujbă plictisitoare! Cum de nu mi-am dat seama de la început că o să fie aşa?"

„Ţi-ai dat seama", am răspuns cu înţelepciune.

El doar a râs.

„Te-ai gândit vreodată, Don, că s-ar putea ca în final să nu fie aşa simplu să renunţi? Că s-ar putea să nu mai poţi reveni la viaţa unui om normal?"

La asta n-a mai râs. „Ai dreptate, desigur", a spus şi şi-a trecut degetele prin părul negru. „Nu trebuia să stau decât o zi sau două într-un singur loc şi oamenii începeau să-şi dea seama că eram ciudat. Dacă te atingeai de mâneca mea, te vindecai de cancer în fază terminală şi până la sfârşitul săptămânii mă găseam iar în mijlocul mulţimii. Acest aeroplan mă menţine în mişcare şi nimeni nu ştie de unde vin şi încotro mă îndrept, ceea ce mi se potriveşte chiar bine."

„Îţi va fi mai greu decât crezi, Don."

„Hm?"

„Da, esenţa mişcării în vremurile noastre este de la material la spiritual... aşa înceată cum e, această mişcare este totuşi una uriaşă. Nu cred că oamenii te vor lăsa în pace."

„Nu pe mine mă vor, ci miracolele pe care le fac. Sau cele pe care le pot transmite altora; pentru ca să fie şi ei Mesia. Nu le voi spune că este o muncă plictisitoare. Şi apoi nu există obstacol atât de mare încât să nu poată fi depăşit. "

Am coborât de pe capotă şi am continuat să strâng piuliţele, de data asta la cilindrii următori. Nu toate erau slăbite, unele din ele doar. „Să-nţeleg că citezi din câinele Snoopy?"

„Voi cita adevărul de oriunde el există, mulţumesc."

„Nu poţi fugi la nesfârşit, Don! Ce faci dacă încep să te slăvesc chiar în acest moment? Dacă mă satur de reparat la motor şi încep să te implor să faci tu asta în locul meu? Uite, îţi voi da toţi banii pe care îi câştig până la apusul soarelui dacă mă înveţi să plutesc! Dacă nu vrei, voi înţelege că trebuie să încep să mă rog ţie, Sfântului Trimis, să-mi uşurezi Povara."

El doar a zâmbit. Totuşi nu cred că înţelesese că nu putea fugi astfel. Cum puteam să ştiu eu aceasta când el nu ştia?

„Ai avut parte de tot ritualul, aşa ca în filmele indiene? Puzderie de oameni pe străzi miliarde de mâini atingându-te, flori şi miresme, platforme aurite cu tapiserii argintii pe care să te aşezi când vorbeşti?"

„Nu, înainte să mă apuc de asta am ştiut că nu suport astfel de lucruri. Aşa că am ales Statele Unite şi m-am ales numai cu mulţimea."

Erau dureroase pentru el aceste amintiri şi mi-a părut rău că am adus vorba despre asta.

S-a aşezat în fân şi a vorbit în continuare privind prin mine. „Voiam să le spun, pentru numele Domnului, dacă vreţi libertate şi bucurie atât de mult, nu vedeţi că nu sunt nicăieri în afara voastră? Trebuie doar să spuneţi că le aveţi şi le veţi avea. Purtaţi-vă ca şi cum ar fi ale voastre şi vor fi! Ce-o fi aşa complicat, Richard? însă ei nici nu voiau să audă. Miracole - ca atunci când mergi la cursele de maşini pentru a vedea accidente, tot aşa veneau oamenii la mine să vadă miracole. La început e frustrant, mai apoi devine pur si simplu agasant. Nu am idee cum de rezistă ceilalţi Mesia."

„Dacă pui problema aşa totul îşi pierde din farmec", am spus. Am strâns şi ultima piuliţă şi mi-am pus sculele la locul lor. „Încotro ne îndreptăm azi?"

S-a apropiat de carlinga mea şi, în loc să îndepărteze gâzele de pe parbriz, şi-a trecut mâna peste acesta şi micuţele creaturi strivite au revenit la viaţă şi şi-au luat zborul. Desigur că parbrizul său nu va avea niciodată nevoie de lustruire şi acum ştiu că nici motorul nu va necesita vreodată întreţinere.

„Nu ştiu, a răspuns. Nu ştiu încotro ne îndreptăm."

„Ce vrei să spui? Tu ştii trecutul şi viitorul tuturor lucrurilor. Ştii exact încotro ne îndreptăm!"

A oftat. „Mda. Dar încerc să nu mă gândesc la asta."

M-am gândit pentru un moment, în timp ce lucram la cilindri: hei, tot ce am de făcut este să rămân lângă omul acesta şi nu voi avea nici un fel de neplăceri, nimic rău n-ar putea să mi se întâmple şi totul îmi va ieşi după plac. Însă felul cum a spus-o: „Încerc să nu mă gândesc la asta", m-a făcut să-mi amintesc ce se întâmplase cu ceilalţi Mesia trimişi în această lume. Simţul practic îmi striga să o iau către sud imediat ce decolez şi să plec cât mai departe posibil de acest individ. Însă, aşa cum am mai spus, sufăr de singurătate zburând mereu de colo-colo şi m-am bucurat să-l întâlnesc măcar şi pentru a discuta cu cineva care ştie să deosebească un volet de torsiune de un stabilizator vertical.

Ar fi trebuit s-o iau către sud, însă după decolare am rămas cu el şi am zburat către nord şi est, către viitorul la care el încerca să nu se gândească.

4

„De unde ai învăţat toate astea, Don? Ştii atât de multe, sau poate doar laşi această impresie. Ba nu. Tu chiar ştii multe. Cunoaşterea ta este doar rezultatul practicii? Nu te pregăteşti şi teoretic pentru a deveni un maestru?"

„Ţi se dă o carte de citit."

Mi-am agăţat de circuite eşarfa de mătase proaspăt spălată şi m-am uitat fix la el. „O carte?"

„Manualul Mântuitorului. Este un fel de Biblie pentru maeştri. Am un exemplar pe aici pe undeva, dacă te interesează."

„Da, da! Vrei să spui că ai o simplă carte care îţi spune cum...?"

A răscolit pentru un timp prin spaţiul pentru bagaje al Travel Air-ului şi s-a întors cu un mic volum învelit în ceva ce părea a fi piele de antilopă.

Îndrumarul pentru Mesia
*
Învăţături pentru Suflete Alese

„Cum adică, Manualul Mântuitorului? Aici scrie Îndrumarul pentru Mesia."

„Ceva de genul acesta." A început să-şi adune lucrurile din jurul aeroplanului, ca şi cum ar fi considerat că era timpul să plece.

Am răsfoit puţin cartea, o colecţie de maxime şi scurte paragrafe.

Perspectivă -
foloseşte-o sau pierde-o.
Dacă ai deschis la această pagină
înseamnă că ai uitat că ceea ce se petrece

în jurul tău nu este real .

 
Gândeşte-te la aceasta.

Aminteşte-ţi de unde vii,

încotro te îndrepţi, şi de ce ai creat

toate încurcăturile în care te găseşti.

Aminteşte-ţi că vei muri de o moarte groaznică.

Este un antrenament util să păstrezi
toate aceste aspecte în minte, te vei

 bucura astfel de viaţă mult mai intens.

Totuşi, ia-ţi moartea în serios.
A râde pe drumul spre execuţie

nu este cav ce să poată înţelege

formele de viaţă mai puţin avansate, şi ei 

te vor crede cu toţii nebun.

„Ai citit chestia asta despre pierderea perspectivei, Don?"

„Nu."

„Spune că trebuie să mori de o moarte îngrozitoare."

„Nu trebuie neapărat. Depinde de circumstanţe şi de cum simţi că se aranjează lucrurile."

„Moartea ta va fi cumplită?"

„Nu ştiu. Nu crezi că nu mai are prea multă importanţă acum că am renunţat la misiune? O ascensiune uşoară, tăcută, ar fi suficientă. Voi decide în câteva săptămâni când voi termina lucrul pentru care sunt aici."

Nu l-am luat în seamă crezând că glumeşte, aşa cum făcea adesea, neştiind cât era de serios în privinţa celor câteva săptămâni.

M-am afundat din nou în citit; era într-adevăr genul de cunoaştere de care are nevoie un maestru.

A învăţa

înseamnă a afla

ceea ce ştii deja.
A face înseamnă a demonstra

că ştii.
A-i învăţa pe alţii înseamnă a le reaminti
că ei ştiu la fel de bine ca tine.

Sunteţi cu toţii cei ce învaţă,

cei ce acţionează şi învăţătorii.

 

Singura ta obligaţie

în orice perioadă a vieţii

este să-ţi fii credincios ţie însuţi.
A fi credincios altcuiva sau

oricărui lucru este nu doar

imposibil, ci şi semnul unui fals

Mesia.

 

Întrebările simple

sunt cele mai profunde.

Unde te-ai născut? Unde este casa ta?
Unde vei merge? Ce faci?

Gândeşte-te

la toate acestea din când în când, şi

observă cum se modifică în timp

răspunsul tău.

 
Vei preda

cel mai bine ceea ce

ai cea mai mare nevoie 

să înveţi.

„Eşti groaznic de tăcut, Richard", a spus Shimoda, ca şi cum ar fi vrut să discute cu mine.

„Mda", am răspuns şi am continuat să citesc. Deşi era o carte numai pentru maeştri, nu doream să o pierd.

Trăieşte

astfel încât niciodată

să nu-ţi fie ruşine

dacă orice din ceea ce faci

sau spui este publicat

de jur împrejurul globului - 

chiar dacă

ceea ce este publicat

nu este adevărat.

 

Prietenii tăi

te vor cunoaşte mai bine

în primul minut în care îi vei întâlni

decât

te vor cunoaşte cunoscuţii tăi

în o sută de ani.

 

Cea mai bună cale

de a evita responsabilitatea

este de a spune „Eu am

responsabilităţi."

„Am observat ceva ciudat la această carte. Paginile nu sunt numerotate, Don."

„Nu, a spus. Nu trebuie decât să o deschizi şi vezi acolo lucrul de care ai cea mai mare nevoie."

„O carte magică!"

„Nu. Poţi face asta cu orice carte. Poţi face aceasta şi cu un ziar vechi, dacă citeşti cu mare atenţie. Nu ai făcut asta niciodată,să te gândeşi intens la o anumită problemă şi apoi să deschizi orice carte ai la îndemână şi să vezi ce îţi spune?"

„Nu."

„Atunci încearcă asta odată."

Şi am încercat atunci. Am închis ochii şi m-am gândit la ce o să se întâmple cu mine dacă voi rămâne pentru mai mult timp în compania acestui ciudat individ. Era plăcut să fii cu el însă nu puteam să-mi reprim sentimentul că ceva nu prea plăcut urma să i se întâmple în curând, şi nu vroiam să fiu acolo în acel moment. Gândindu-mă la asta am deschis cartea cu ochii încă închişi şi apoi am citit.

Eşti condus

pe parcursul vieţii

de către fiinţa interioară înţeleaptă,

jucăuşa fiinţă spirituală

care este Sinele tău real.

 

Nu întoarce spatele

viitorului posibil

înainte de a fi sigur

că nu ai nimic de învăţat de la el.

 

Eşti întotdeauna liber

să te răzgândeşti şi să-ţi alegi

un viitor diferit

sau

un trecut

diferit.

Să-ţi alegi un trecut diferit? Asta e la propriu, la figurat... sau cum? „Cred că mi s-a blocat mintea, Don. Nu văd cum aş putea să reţin aceste lucruri."

„Prin practică. Prin puţină teorie şi multă practică, a răspuns. O să-ţi ia cam o săptămână şi jumătate."

„O săptămână şi jumătate."

„Da. Trebuie doar să crezi că ştii toate răspunsurile, şi vei şti toate răspunsurile. Să crezi că eşti un maestru, şi vei fi."

„Dar eu nu am spus că vreau să fiu maestru."

„Ai dreptate, a spus. Nu ai spus asta."

Nu i-am înapoiat însă cartea şi nici el nu mi-a cerut-o.