“Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii”

Una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste din literatura română îi aparţine lui Liviu Rebreanu şi i-a fost dedicată celei care avea să-i devină soţie.

Liviu Rebreanu şi Fanny Rădulescu s-au cunoscut pe terasa Oteteleşanu din Bucureşti (situată pe locul unde se află astăzi Palatul Telefoanelor), unde, pe atunci, se adunau mai toţi artiştii vremii. I-o prezentase bunul său prieten, Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriţă şi scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. Iată cum îşi mărturisea Liviu Rebreanu, în 1912, iubirea pentru Fanny.

“Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii”

“Mulţi cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să

Eternului Feminin

Împodobită de lumina lunii, sublimă e forma ei,
a cărei frumuseţe îţi pătrunde prin ochi până în inimă.
Ea este răsăritul roz-auriu , înălţându-se
peste noptatica, înstelata insulă paradisiacă a iubirii..

Ei, dăruitoarei iubirii, ei, celei pline de pasiune şi încântare,
Ei, celei strălucitoare şi mereu jucăuşe, mă închin plin de adoraţie.
Ei, a cărei formă este oceanul beatitudinii, mă închin plin de adoraţie.
Ei, care se desfată în jocul iubirii, mă închin plin de adoraţie.
Reginei îmbătării divine, mă închin plin de adoraţie. 

Oceanului feminitaţii sacre, ale cărei şolduri sunt rotunde şi grele,
ai cărei sâni sunt fermi şi preaplini,
ale cărei coapse sunt puternice precum coloanele templului,
Ei mă închin plin de adoraţie. 

 

Ei, celei cu chipul străluminat de sfânta pecete a lunii pline,
şi care poartă focul sacru în pântecul său – 

Ei, care hrăneşte un leu cu lapte
şi care smântâneşte laptele pasiunilor în frişca iubirii,
Ei mă închin plin de adoraţie. 

 

Ei, al cărei păr este precum negrul roindelor albine,
Acelei Zeiţe al cărei trup este întregime savoare,
Ei, a cărei atingere este mudra iubirii imaculate,
Ei mă închin plin de adoraţie. 

Mă închin plin de adoraţie celei a cărei splendoare
îl amăgeşte pe cel amăgit şi îl îmbată şi mai tare pe cel deja îmbătat.
Acelei Zeiţe care ne umple cupa cu vinul Iubirii Divine,
din nou şi din nou, mă închin plin de adoraţie. 

Ea este dulceaţa mierii, aroma santalului.
Ea este mandala eliberării, o galaxie a minunilor.
Ei, celei mereu liberă de orice ruşine, neatinsă de naştere, acelei Zeiţe
care este dincolo de legăturile Fiinţelor şi Buddhaşilor,
Ei mă închin mereu şi mereu, plin de adoraţie. 

 

(plină de adoraţie, către Mahashakti)

Song from π ~ Muzică de Pi-an :)

Matematica poate fi uşor transformată în muzică, iar acesta este un exemplu ideal. Un tânăr din Rusia a reuşit performanţa de a interpreta la pian valoarea numărului matematic π (pi). A creat această melodie luând numărul π şi asociind fiecare cifră a lui cu o notă din scara armonică Do minor, adăugând apoi şi acompaniament la mâna stângă.

Interesant - despre π

 

Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferinţa şi diametrul oricărui cerc într-un spaţiu euclidian; este aceeaşi valoare ca şi raportul dintre aria unui cerc şi pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notaţia zecimală obișnuită. π este una dintre cele mai importante constante din matematică şi fizică: numeroase formule din matematică, inginerie şi alte ştiinţe implică folosirea lui π.

π este un număr iraţional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracţie m/n, cu m şi n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârşit şi nu începe nici să se repete. Numărul este şi trancendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un şir finit de operaţii algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii şi un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie şi de a-i înţelege natura; fascinaţia acestui număr a intrat şi în cultura nematematică.

În alfabetul grecesc, π (pi) este a 16-a literă, la fel şi în cel englezesc.

Din moment ce sunt 360 de grade într-un cerc, iar π este în strânsă legătura cu cercul, matematicienii au fost încântaţi să descopere numărul 360 la a 359-a poziţie a zecimalelor. Mai mulţi matematicieni pretind că este mai corect să spunem că un cerc are un număr infinit de colţuri decât să afirmăm că este o formă fără colţuri.

Deşi reprezentarea zecimală a lui π a fost calculată cu mai mult de 1012 cifre, unele aplicaţii elementare, cum ar fi calculul circumferinţei unui cerc, vor necesita mai puţin de 12 zecimale exacte. De exemplu, o valoare trunchiată la 11 zecimale este suficient de precisă pentru a calcula circumferinţa unui cerc de dimensiunile pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferinţa oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen.

Întrucât π este număr iraţional, el are un număr infinit de zecimale care nu conţin secvenţe ce se repetă. Acest şir infinit de cifre a fascinat numeroşi matematicieni şi s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula mai multe cifre zecimale şi de a investiga proprietăţile acestui număr. În ciuda muncii analitice şi a calculelor realizate pe supercalculatoare care au calculat 10 mii de miliarde de cifre ale lui π, nu a apărut niciun şablon identificabil în cifrele găsite. Cifrele lui π sunt disponibile pe multe pagini web, şi există software pentru calcularea lui π cu miliarde de cifre precizie pentru orice calculator personal.

Ziua π este sărbătorită pe 14 martie (deoarece în engleză această dată se scrie 3.14), iar sărbătoarea oficială începe la ora 1.59 pm, pentru că astfel, alăturând ziua şi ora, rezultă 3.14159. 

Două inimi

 

“Două inimi când se-mbină,
 
Când cufund pe tu cu eu,
 
E lumină din lumină,
 
Dumnezeu din Dumnezeu.”


Mihai Eminescu

Sfaturile înţelepte ale unui tată către fiica sa

"Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastra şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţisez cu drag,
Alexandru Vlahuţă"

"Doar acesta este potrivit!"

Regele şi băiatul care face curat

(activati subtitrarea în lb română cu butonul CC)

Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie...

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie - iubeşte-o cu adevărat.
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor –
înaripate, cu blană sau fără,
de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.

Sursul tău mă iluminează.

"Casa mea n-are uşi, n-are acoperiş, nici ferestre nu are, nu rezistă la ploaie şi n-are nici clanţe. Casa mea nu are chei şi dac-ar vrea careva s-o jefuiască n-ar avea ce să fure. Casa nu mi-e adăpost, e locul unde respiraţia încetează şi tu îmi arăţi că nici nu-mi mai e de trebuinţă, dacă surâsul tău încă mă iluminează.

Casa mea nu are inimă, n-are vene şi dac-ar vrea careva s-o spargă n-ar avea cum să sângereze, ar izbucni pur şi simplu în stoluri înalte de păsări.

Creierul meu nu are coridoare, zidurile mele nu au piele, când tu mă aduci la pieptul tău se face deodată acasă. Mai ştii noaptea aceea de dragoste? Locuiesc în ea. Fără uşi, fără acoperiş, fără ferestre. Plouă un pic, dar surâsul tău mă iluminează."

(Dulce Deea - "din traducerile mele pe jumătate-închipuite")

"Ai 2 văcuţe" :))

ÎN SOCIALISM:
Ai 2 vaci.
Una i-o dai vecinului.

COMUNISM
Ai 2 vaci.
Ţi le ia statul pe amândouă şi îţi dă în loc 2 litri de lapte.

FASCISM
Ai 2 vaci.
Ţi le ia statul pe amândouă şi te obligă să cumperi lunar 80 litri de lapte.

NAZISM
Ai 2 vaci.
Ţi le ia statul pe amândouă şi te împuşcă.

BIROCRAŢIE
Ai 2 vaci.
Ţi le ia statul pe amândouă, împuşcă una, o mulge pe cealaltă şi aruncă laptele.

SUPRAREALISM
Ai 2 girafe.
Statul te obligă să iei lecţii de muzicuţă.

CAPITALISM TRADIŢIONAL
Ai 2 vaci.
Vinzi una şi cumperi un taur.
Cireada se înmulţeşte, iar economia prosperă. Le vinzi şi ieşi la pensie cu câştigul.

CAPITALISM CORPORATIST TIP ENRON
Ai 2 vaci.
Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise la bancă de cumnatul tău, apoi execuţi un schimb datorie/creanţă cu o ofertă generală asociată, astfel încât recapeţi cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor şase vaci sunt transferate, printr-un intermediar, către o companie din Insulele Cayman, deţinută în secret de acţionarul majoritar, care revinde companiei drepturile pentru toate cele şapte vaci.
Conform raportului anual, compania deţine opt vaci, cu o opţiune pentru înca una.
Vinzi o vacă pentru a cumpăra un preşedinte al SUA, ceea ce te lasă cu nouă vaci.
Nu se furnizează nici o foaie de bilanţ împreună cu comunicatul.
Publicul înghite.

CORPORAŢIE AMERICANĂ
Ai 2 vaci.
Vinzi una şi o forţezi pe cealaltă să producă lapte pentru patru.
Eşti surprins când vaca moare.
Compania de asigurări va trimite un detectiv să ancheteze cauzele morţii vacii.

COMPANIE FRANCEZĂ
Ai 2 vaci.
Faci grevă, blochezi drumurile şi organizezi o răscoală, pentru că vrei trei vaci.

COMPANIE JAPONEZĂ
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel încât să fie de zece ori mai mici decât o vacă obişnuită şi să producă de douăzeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate ale vacii, numite Cowkemon, şi le promovezi la scară globală.

COMPANIE GERMANĂ
Ai 2 vaci.
Le reproiectezi, astfel încât să trăiască 100 de ani, să mănânce o dată pe lună şi să se mulgă singure.

COMPANIE BRITANICĂ
Ai 2 vaci. Amândouă sunt nebune.

COMPANIE ITALIANĂ
Ai 2 vaci, dar nu ştii unde sunt.
Pleci în pauza de prânz.

COMPANIE ELVEŢIANĂ
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ţi aparţine.
Facturezi celorlalţi cheltuielile de depozitare.

COMPANIE RUSEASCĂ
Ai 2 vaci.
Le numeri şi afli că ai 5 vaci.
Le numeri din nou şi afli că ai 42 de vaci.
Le numeri din nou şi afli că ai 12 vaci.
Te opreşti din numărat vaci şi deschizi altă sticlă de vodcă.

COMPANIE CHINEZĂ
Ai 2 vaci.
Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari şomaj zero, productivitate bovină înaltă şi arestezi reporterul care a publicat cifrele reale.

COMPANIE INDIANĂ
Ai 2 vaci. Te închini la ele.

COMPANIE IRAKIANĂ
Toata lumea crede că ai o mulţime de vaci.
Le spui că n-ai niciuna.
Nimeni nu te crede, te bombardează şi îţi invadează ţara.
Tot fără vaci ai rămas, dar acum ai democraţie.

COMPANIE AUSTRALIANĂ
Ai 2 vaci.
Afacerile par că merg destul de bine.
Termini ziua de lucru şi mergi la o bere să sărbatoreşti.

COMPANIE NEO-ZEELANDEZĂ
Ai 2 vaci.
Cea din stânga e foarte atractivă.

COMPANIE ROMANEASCĂ
Ai 6 vaci, costuri cât de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, falimentezi şi dai vina pe bou.

COMPANIE GRECEASCĂ
Ai 2 vaci.
Te împrumuţi de la Germania punându-le la bătaie.
Tai vacile şi faci souvlaki.
Nu poţi plăti dobânda, aşa că Germania îţi împrumută alţi bani.
Nu poţi plăti dobânda, aşa că Germania îţi împrumută alţi bani.
Nu poţi plăti dobânda, aşa că Germania îţi împrumută alţi bani.
Nu poţi plăti dobânda, aşa că Germania îţi împrumută alţi bani...

Bilitis - Poemele Pasiunii

Cântec Pastoral

          Pentru a urca în copac, am îngăduit rochiei să alunece de pe trup. Coapsele mele goale îmbrăţişează scoarţa netedă, lucioasă şi umedă. Doar în sandale, îmi fac loc printre crengi.
          Undeva spre vârf, la adăpostul frunzişului, ferită de arşiţa şi lumina soarelui, m-am aşezat pe o ramură. De o parte şi de alta a ei, picioarele libere mi se leagănă în gol.
          A plouat. Picăturile de apă s-au prelins topindu-mi-se pe piele. Mâinile s-au înnegrit de pământ, iar degetele s-au îmbujorat de roşeaţa florilor strivite.
          Simt cum arborele prinde viaţa când vântul îi răsfaţă frunzele. Atunci strâng coapsele mai tare şi sărut cu buze moi şi doritoare ramura înfrunzită de sub mine.

 

Plete îndrăgostite

          Mi-a spus:

          "Noaptea trecută te-am visat. Aveai părul desfăcut, iar buclele tale îmi înconjuraseră gâtul ca un colier; o şuviţă rebelă şi neagră mi se întinsese până la piept. Şi le-am dezmierdat sărutându-le ca şi cum ar fi fost pletele mele; şi am rămas aşa uniţi multă vreme, ca doi dafini cu aceeaşi rădăcină. Şi încetişor, mi s-a părut că membrele noastre  s-au împletit atât de strâns, încât trupul meu a devenit una cu trupul tău şi ai pătruns în inima mea ca un vis dulce."

         Şi-a aşezat cu blândeţe palmele după umerii mei şi ochii săi m-au privit atât de arzător, încât mi-am coborât pleoapele şi m-au scuturat fiorii.

Trandafiri în noapte

          Când noaptea ia cerul în stăpânire, pământul este al nostru şi al zeilor. Urcăm din văi spre unde se nasc izvoarele; desculţe, picioarele ne călăuzesc spre pădurile umbroase, spre poienile fermecate. 
          Stelele îndepărtate sunt îndeajuns de luminoase să deseneze umbrele noastre micuţe. Uneori întâlnim câte o căprioară, adormită sub crengile joase ale copacilor.
          Dar mai frumos decât orice în noapte este un loc pe care doar noi doi îl ştim; ne atrage tainic în tăria pădurii, un tufiş preaplin de trandafiri înfloriţi.
          Pentru că nici o altă atingere a pământului de către zei nu poate egala parfumul trandafirilor în noapte. Dar cum se face că atunci când am venit fără el, mireasma lor nu m-a îmbătat?

Bilitis

          O femeie poartă veşminte de lână albă. Alta se înfăşoară în mătase şi bijuterii. Alta se acopră cu flori, cu frunze verzi şi boabe de struguri.
          Cât despre mine, eu nu ştiu să trăiesc altfel decât goală. Iubitul meu, ia-mă aşa cum sunt: fără rochii, bijuterii sau sandale, iat-o pe Bilitis aşa cum este ea.
          Părul meu este noptatec de atâta negru, iar buzele mele jăratec de atâta roşu. Buclele mele răvăşite de vânt se revarsă în mângâierile aerului.
          Iată-mă aşa cum m-a plămădit mama mea într-o îndepărtată noapte de iubire, şi, dacă mă vei plăcea astfel, te rog să nu uiţi să mi-o spui.

Făgăduiala

          "Când apele râurilor iarăşi se vor urca pe crestele înzăpezite ale munţilor; când vom semăna grâul şi orzul în nisipurile mişcătoare ale mării.
          Când pinii vor răsări din lacuri şi nuferii din piatră; când soarele o să se stingă; când luna se va scufunda în ierburile moi.
          Atunci şi doar atunci, îmi voi lua altă femeie şi te voi uita pe tine, Bilitis, suflet al vieţii mele, inimă a inimii mele."
          Aşa mi-a spus, aşa mi-a spus! Restul lumii nu mai are nici o însemnătate; unde eşti tu, fericire nebună, să te asemeni cu fericirea mea?

(fragmente din cartea Bilitis - Poemele pasiunii)