"Inima mea e cea mai frumoasă" - strigă un cocor cerului înalt
şi soarele zâmbi auriu
mângâind cald aripile păsării!
"Inima mea e plină de iubire" - rosti timid, înroşindu-se tot,
firul de mac din câmpul întins pe pământ
şi soarele străluci intens
atingând protector petalele florii!
"Inima mea arde de iubire" - şuieră cu limbi roşietice
focul aprins, ce preface în fum
uscăturile, buruienile, ţepii
şi soarele vibră arzător alungând toţi norii!
"Inima mea e toată iubire" - fremătă marea
şi ţărmul atins de valurile ei se lăsă cucerit imediat,
iar soarele se oglindi îndrăgostit
în apele ei adânci!
"Inima mea nu mai e, e doar iubire tot ce sunt!" - şopti femeia
strângându-şi copilul la piept,
murmură femeia printre gemetele dragostei,
suspină femeia în genunchi, printre icoane
şi soarele păli pe albastrul de cer,
ruşinat că se mândrea cu iubirea lui mare!
Femeia îndrăgostită de soare,
de flori,
de păsări,
de apă
şi foc,
de viaţă
şi de dincolo de viaţă
îşi ridică cu umilinţă privirea spre Inima lui Dumnezeu
şi se abandonă Iubirii!
No comments:
Post a Comment