1+1=1

Sunt a ta
aşa
cum nimic nu poate fi
al cuiva.
aşa
cum nimeni
nu poate avea,
ci doar fi.






Sunt.
Şi existenţa mea
face ca eu
să fiu a ta,
cumva,
în libertatea fiinţării mele,
aşa cum Pământul
se roteşte în jurul Soarelui
pentru a exista,
aşa cum stelele sunt ale cerului
fiindcă în el le poartă.





Sunt a ta,
ca notele muzicii,
ca buzele sărutului,
ca mireasma trandafirilor,
ca desimea ploii,
ca negrul norilor,
ca albul zăpezii;
ca aerul munţilor,
ca dreptatea brazilor,
ca aripile şoimului,
ca strigătul sufletului.





A ta ca semnul de întrebare peste punct,
ca rotunjimea sferei,
ca limpezimea inimii unui cristal
ca porţile Raiului,
ca apa vie din izvorul cunoaşterii,
ca tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţa fără de moarte.





Sunt clocotul oceanului,
naşterea pământului,
înălţarea focului,
catifeaua atingerii.
Sunt sunetul nemărginirii,
viziunea infinitului,
eternitatea nopţii,
plenitudinea începutului făr' de sfârşit.





Sunt aici cand tu eşti,
acolo când mă uiţi,
nicăieri fără să te iubesc
pretutindeni
când mă adori.





Sunt reflexia chipului tău,
o voce a sufletului,
o chemare ce se poate transforma
în răspuns,
mama ta,
sora ta,
o străină,
o intimitate delicioasă,
ceea ce strângi în braţele tale noaptea
şi ceea ce este
de neatins.





Nimic nu ne leagă
dar totul ne atrage
unul către altul
şi nu e nevoie de nici o explicaţie
ca sa creăm
Întregimea
din două întreguri
în ele însele
Perfecte.

(sursa: Anima )