Citeşte-l pe Eminescu

De ce? pentru că este un exemplu pentru noi toţi românii. Pentru că şi-a împletit strâns destinul cu destinul neamului românesc. Pentru că sufletul neamului românesc, cu bunul lui simţ, cu iubirea lui faţă de natură, cu bucuria lui simplă şi curajul lui de a înfrunta pe vrăjmaşul binelui, cu dragostea lui faţă de frumos, cu zicalele şi cântecele lui înţelepte, el, acest suflet românesc care ne cuprinde şi pe noi, asemenea unei mame mereu iubitoare, are nevoie de fiii şi fiicele ei, ca să nu se stingă. Pentru că răii fac magie neagră ca să-l stingă. 

Pentru că noi putem să-l hrănim cu bunătate, cu frumuseţe, cu încurajarea valorilor autentice spirituale. Pentru că e un leagăn al credinţei unde cei buni de oriunde din lumea asta îşi pot găsi refugiul.

Oda Bucuriei - "O, lume, Îl simţi pe Creatorul tău?"

"Fraţii mei, deasupra boltei de stele

Trebuie să se afle un Tată iubitor.

Vă închinaţi Lui, voi milioane de fiinţe?

O, lume, Îl simţi pe Creatorul tău?

Caută-l deasupra boltei de stele!

El trebuie să se afle dincolo de stele."

Libretul celei de a patra părţi a Simfoniei a 9-a de Ludwig van Beethoven a fost în mare parte preluat din “Oda Bucuriei”, de Friedrich Schiller, alte câteva cuvinte fiind scrise şi adăugate de Beethoven în introducere. Am fost uimită cât de bogat şi plin de semnificaţii spirituale este acest poem, faţă de varianta simplificată a Odei în limba română pe care multi dintre noi au auzit-o sau poate au cântat-o în vreun cor. 

Fără glumă, cei care au adoptat această Odă ca imn al UE accentuând ideea înfrăţirii popoarelor, eliminarea graniţelor etc ca propagandă pentru o lume aservită intereselor unui grup ocult, ar fi bine să pătrundă mai bine şi semnificaţia ultimelor versuri, pentru că Există totuşi un Dumnezeu, şi nimeni şi nimic nu va fi vreodată mai presus de El.

"Vibraţiile din aer... sunt respiraţia lui Dumnezeu..."

 "Vibraţiile din aer... sunt respiraţia lui Dumnezeu... care vorbeşte sufletului omului. Muzica este limbajul lui Dumnezeu. Muzicienii sunt cel mai aproape de Dumnezeu dintre toate fiinţele umane... Îi auzim vocea... Îi citim pe buze... Noi dăm naştere copiilor Domnului ce cântă lauda Lui... Şi dacă nu suntem astfel, nu suntem nimic."

SUNT FATA ÎMPĂRATULUI ROŞ. NU L-AŢI VĂZUT CUMVA PE HARAP-ALB?

Unii spun că tata, împăratul Roş, având inimă haină, nu se mai satură de a vărsa sânge omenesc; se spune despre el că e un om pâclişit şi răutăcios la culme: nu are milă de om nici cât de un câine. Dar vorba ceea: "La unul fără suflet trebuie unul fără de lege". Nădăjduiesc totuşi că i-a veni cineva vreodată de hac, şi-o mai da şi el peste oameni, nu peste butuci, ca până acum. 

Acasă la Mama Gaia - călătorind în interior

 
Eram Fotograf. Acum sunt doar un Călător. Credeam că sunt Fotograf. Dar eram un călător, înainte de Marea Călătorie. Fotografia m-a aruncat pe acest drum, aveam un scop bine definit - Să câștig bani, să ajung faimos, să mă laude lumea! Dar drumul mi-a oferit alte minuni, incomparabile.

Români în Japonia :-))

Orice călatorie e o experienţă a diversităţii. Dar foarte puţine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenţă. Una e sa te mişti în variaţiunile multiple ale aceleiaşi teme, alta este să te simti catapultat pe o altă planetă. Ca, de pildă, când călătoreşti în Japonia. N-am fost niciodată în Africa, în Australia sau în Caraibe. Pentru mine, Japonia ramâne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai "străin".

Mamă Ţară

 Mamă Ţară

Maică, mulţi te-au duşmănit
Că eşti neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.

Ploaie de aur îndragostită de Soare

Tu 

eşti 

aici
şi

ROUMANIE -La Terre en Or-

Un filmuleţ ca o declaraţie de dragoste a unui francez faţă de România! 

 ''Când vii pentru prima dată în România, se spune că trebuie să iei o piatră în gură. Pentru a-i gusta pământul, pentru a-i simţi parfumurile sălbatice....''

Merci aux roumains. Multsumesc.

Când toate măştile cad...

Gene false. Pentru ochi ce nu mai ştiu privi dincolo de aparenţe. 

Lentile de contact. Pentru a ne ascunde lacrimi de dor. Dor de copilul pierdut din noi ce nu-şi mai gaseste locul într-o lume ce l-a pus de prea multe ori la colţ. Pe nedrept.