Unde căutaţi voi frumuseţea şi cum o găsiţi, dacă nu este ea însăşi calea şi cel ce vă îndrumă spre ea? Şi cum puteţi vorbi despre frumuseţe dacă ea însăşi nu e ţesătoarea cuvintelor voastre?
Cei mâhniţi, ca şi cei loviţi zic: „Frumuseţea este bună şi dulce. Asemeni unei tinere mame, sfioasă de propria-i glorie, ea trece printre noi.”
Iar cei pasionaţi spun: „Nu, frumuseţea este un lucru care ţine de putere şi teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncină pământul sub picioarele noastre şi cerul deasupra frunţilor.”
Cei obosiţi şi cei slabi zic: „Frumuseţea este făcută din dulci murmure, ea vorbeşte în spiritul nostru. Vocea i se dăruie tăcerilor noastre, precum lumina subţire care freamătă în teama-i de umbră.”
Iar zgomotoşii spun: „Noi i-am auzit strigătele printre munţi. Şi cu strigătele-i veniră bocănitul copitelor, vâjâitul aripilor şi răgetele leilor.”
Noaptea, cei ce veghează cetatea zic: „Frumuseţea se va arăta din răsărit odată cu aurora.”
În timp ce, la amiază, muncitorii şi drumeţii spun: „Noi am văzut-o aplecându-se peste pământ din ferestrele apusului.”
Iarna, cei înzăpeziţi spun: „Ea va veni odată cu primăvara zburând peste coline.”
Iar în zăpuşeala verii, secerătorii zic: „Am văzut-o legănându-se cu frunzele toamnei şi am zărit apoi o pulbere de nea în pletele sale.”
Toate aceste lucruri le-aţi spus despre frumuseţe, dar, de fapt, nu aţi vorbit despre ea, ci doar despre dorinţele voastre neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o dorinţă, ci un extaz,
Ea nu-i gura însetată, nici mâna care cere,
Ea nu are chipul pe care aţi dori să-l vedeţi, nici vorba pe care aţi dori s-o ascultaţi. Ci, mai degrabă, este chipul pe care-l vedeţi chiar dacă închideţi ochii sau cântecul pe care-l auziţi chiar dacă vă astupaţi urechile.
Frumuseţea nu-i seva de sub coaja crăpată a trunchiului, nici aripa alăturată unei gheare, ci, mai degrabă, o grădină mereu înflorită, un nor de îngeri fără oprire zburând.
Oameni din Orphales, frumuseţea este viaţa arătându-şi sacrul său chip. Ci voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi voalul de pe chipu-i.
Frumuseţea este eternitatea contemplându-se în oglindă.
Ci voi sunteţi eternitatea şi tot voi oglinda.
Cei mâhniţi, ca şi cei loviţi zic: „Frumuseţea este bună şi dulce. Asemeni unei tinere mame, sfioasă de propria-i glorie, ea trece printre noi.”
Iar cei pasionaţi spun: „Nu, frumuseţea este un lucru care ţine de putere şi teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncină pământul sub picioarele noastre şi cerul deasupra frunţilor.”
Cei obosiţi şi cei slabi zic: „Frumuseţea este făcută din dulci murmure, ea vorbeşte în spiritul nostru. Vocea i se dăruie tăcerilor noastre, precum lumina subţire care freamătă în teama-i de umbră.”
Iar zgomotoşii spun: „Noi i-am auzit strigătele printre munţi. Şi cu strigătele-i veniră bocănitul copitelor, vâjâitul aripilor şi răgetele leilor.”
Noaptea, cei ce veghează cetatea zic: „Frumuseţea se va arăta din răsărit odată cu aurora.”
În timp ce, la amiază, muncitorii şi drumeţii spun: „Noi am văzut-o aplecându-se peste pământ din ferestrele apusului.”
Iarna, cei înzăpeziţi spun: „Ea va veni odată cu primăvara zburând peste coline.”
Iar în zăpuşeala verii, secerătorii zic: „Am văzut-o legănându-se cu frunzele toamnei şi am zărit apoi o pulbere de nea în pletele sale.”
Toate aceste lucruri le-aţi spus despre frumuseţe, dar, de fapt, nu aţi vorbit despre ea, ci doar despre dorinţele voastre neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o dorinţă, ci un extaz,
Ea nu-i gura însetată, nici mâna care cere,
Ea nu are chipul pe care aţi dori să-l vedeţi, nici vorba pe care aţi dori s-o ascultaţi. Ci, mai degrabă, este chipul pe care-l vedeţi chiar dacă închideţi ochii sau cântecul pe care-l auziţi chiar dacă vă astupaţi urechile.
Frumuseţea nu-i seva de sub coaja crăpată a trunchiului, nici aripa alăturată unei gheare, ci, mai degrabă, o grădină mereu înflorită, un nor de îngeri fără oprire zburând.
Oameni din Orphales, frumuseţea este viaţa arătându-şi sacrul său chip. Ci voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi voalul de pe chipu-i.
Frumuseţea este eternitatea contemplându-se în oglindă.
Ci voi sunteţi eternitatea şi tot voi oglinda.
(Kahlil Gibran)
Raphael - Disappearing Into You
No comments:
Post a Comment