Ibis - Kundalini
Te caut în piatră,Te caut în stâncă,
Te caut în peştera
cea mai adâncă...
Pe mare eşti furtuna nimicitoare,
dar şi ploaia purificatoare.
Tu eşti Soarele ce arde dintotdeauna,
dar şi focul ce ţine viaţa întruna.
Tu eşti vântul de miazăzi
ce-i mângâie pe cei morţi şi pe cei vii.
Tu eşti Eterul cel misterios,
păstrătorul de amintiri a tot ce-i frumos.
Te caut în focurile vii din priviri,
Te caut în cele mai intense trăiri,
Te caut în orice gest glorios
ce rămâne etern şi luminos.
Te caut în miezul pământului incandescent,
Tu eşti iubirea ce-mi ţâşneşte din piept!
Tu eşti în munte, dar şi în mare.
Tu eşti puterea transformatoare.
În deşert eşti soarele dogoritor.
De tine mi-e dor, nespus de dor!
Tu ai aprins Soarele,
Tu mişti stelele,
Tu erupi vulcanii,
Tu aduci mareele,
Tu cutremuri pământul
şi porneşti vântul,
Tu eşti iubirea, orgasmul şi gândul.
Tu învârţi Pământul,
dar şi Luna.
Tu eşti liniştea,
dar şi furtuna.
Tu eşti în tot orgasmul năvalnic,
erosul cel sfânt şi tainic.
Tu eşti purificarea prin foc şi război,
dar şi iubirea eternă din noi.
dar şi Graţia.
Tu eşti amintirea,
dar şi uitarea.
Tu eşti speranţa,
Tu eşti chemarea.
Te caut în roua dimineţii
şi Te găsesc în măduva vieţii.
Te caut în noapte,
Te caut în zi,
Te caut între a fi şi a nu fi...
Eşti în ciripitul păsărelelor,
dar şi în sunetul stelelor.
Te caut în bucuriile de zi cu zi,
cu ele vii, Tu acum vii.
Te caut în liniştea nopţii eterne,
dar şi în sângele ce-mi curge prin vene.
Şi ca să cunosc tot ce ai Tu mai sfânt,
mănânc din Cer, mănânc din pământ.
Te caut în mări,
Te caut în zări,
Te văd în vis
Şi când mă trezeşti,
Tu... îmi zâmbeşti.
(poezie scrisă de Dragoş Hurduc)
No comments:
Post a Comment