Nimicul, deplinătatea şi iubirea profundă a inimii tale

Profunzimea a cine eşti tu e mai importantă decât timpul şi spaţiul.. Deschiderea ta extatică include toate experienţele tale, dar nu e modificată de acestea. Toate experienţele vin şi pleacă.. apar şi dispar.. în această conştientizare a realităţii tale esenţiale.

Tu eşti această deschidere totală şi atotcuprinzătoare a conştiinţei Sinelui.

Ca bărbat, să faci dragoste
din această profunzime – să fuzionezi cu iubita ta, în iubirea deplin întrupată, în timp ce eşti relaxat ca eternitate – este o modalitate de a trăi extazul amoros care duce la revelarea Sinelui tău divin şi la trăirea stării de beatitudine care este mai mult decât orice plăcere.

***

Adeseori bărbaţii preferă “nimicul” în defavoarea a “ceva”. Ei caută momentul în care toate celelalte dispar în timp ce ei sunt absorbiţi – fie într-un eveniment sportiv, un act sexual sau o excursie la pescuit, fie în meditaţie. Bărbaţii sunt mai înclinaţi catre apropierea de “nimicul” absorbant al conştiinţei decât de “totul” mişctor al vieţii, deşi un bărbat adevărat le îmbrăţişează pe ambele în totalitate.

Bărbaţii se pot apropia mai mult şi mai uşor decât femeile de starea de “golit de dorinţă”. Femeile preferă “ceva-ul” în defavoarea “nimicului”. Preferă o etajeră plină de fleacuri- flori uscate, obiecte de colecţie, poze, scoici – uneia goale. Femeile vor sa fie mai mult umplute de energie amoroasă decât golite de dorinţă. Când se simte stresată, e mai probabil ca o femeie să se îndoape cu ceva – ciocolată, îngheţată, conversaţie – decât să se elibereze prin privit la televizor sau descărcare sexuală. Femeile caută să umple spaţiile goale din dulapurile şi inimile lor pentru că sunt mai înclinate către apropierea de “ceva-ul” vieţii decât de “nimicul-vid” al conştiinţei.

Prin urmare, femeile sunt îndeosebi atrase de senzualitatea actului amoros – nu numai de actul în sine, ci de deplinătatea întregii situaţii. Lumină de lumânări. Muzică. Parfumuri. Să atingă. Să guste. Să se bucure împreună cu iubitul în apă, buze pe buze, respiraţia fierbinte pe gâtul umed. O petală de trandafir trasă uşor peste corpul ei de la sân către coapsă.

Femeile se simt în largul lor cu simţurile lor; cei mai mulţi bărbaţi au nevoie să fie seduşi sau vrăjiţi ca să-şi amintească ca au un corp – dar apoi îi dau drumul cât de repede, alunecând în somn după consumarea în grabă a actului sexual. De aceea, drumul căre profunzimea actului amoros este foarte diferit pentru bărbaţi şi pentru femei.

Bărbaţii trebuie mai întâi să înveţe să intre în propriul corp, apoi să o simtă pe iubita lor în profunzime, apoi să rămână total prezenţi şi conştienţi în timp ce se bucură de plăcerea extremă, apoi să se dizolve în deschiderea iubirii cu iubita lor. Femeile trebuie să înveţe să primească plăcerea în adâncul trupului lor şi să-şi deschidă inimile în iubire, şi aceasta e relativ uşor pentru ele. Dar problema celor mai multe femei este că iau totul prea personal.

***

Iubitul tău te duce într-o mică aventură. Aţi ajuns la o căsuţă retrasă, departe de lume, ca o ascunzătoare romantică, cu un pat vechi şi un şemineu cu focul arzând. Îţi descheie bluza cu dinţii, te sărută plin de pasiune şi apoi începe să te maseze cu ulei cald pe piele, de la picioare la cap, înainte să te conducă într-o cadă imensă, plină de apă parfumată şi înconjurată de flori şi lumânări. Câteva săptămâni mai târziu, uită de ziua ta şi iese cu prietenii lui. O situaţie te face să te simţi iubită, implinită, cealaltă te face să te simţi neiubită, părăsită. Dar nici una nu are legătură cu iubirea profundă a Sinelui divin care contopeşte trupurile, energia, mintea şi spiritul celor doi iubiţi în extazul existenţei divine pure.

Ambele situaţii sunt doar puncte de plecare pentru manifestarea iubirii. Ca femeie, în mijlocul florilor şi romantismului, îţi poţi deschide inima atât de larg încât aspectele personale ale relaţiei să se dizolve în strălucirea, abandonul şi puritatea iubirii tale? Măcar aspiri la aceasta?

Sau ai prefera să te bucuri de senzualitatea băii şi de afecţiunea iubitului fără să te deranjezi să te deschizi mai mult în iubire (la fel cum iubitul tău ar putea prefera să se bucure de vaginul tău fără să se deranjeze să creeze o legătură mai profundă în iubire)? În timp ce te simţi părăsită şi respinsă de iubitul tău, poţi să te deschizi şi să fii iubirea care eşti în adâncul inimii tale? Sau te porţi ca o fetiţă, bosumflată, furioasă, aştepând să-l pedepseşti pe iubitul tău cu proasta ta dispoziţie când se întoarec de la prieteni?

Adevărata practică a iubirii trece dincolo de satisfacţie sau nemulţumire. Plăcerea poate fi la fel de restrictivă ca şi durerea, dacă alegi să te laşi în voia simţurilor tale fără să-ţi deschizi inima dincolo de îngrăditura nevoilor personale. Dacă nu practici deschiderea directă în iubire, vei sili dulciurile, copiii tăi sau iubitul să îţi ofere ceva ce ei nu îţi pot oferi. Nici măcar cumpărăturile nu pot umple golul din inima ta – cel puţin nu pentru mult timp!

Nu ceda numai în faţa iubirii iubitului tău sau a iubirii copiilor tăi sau a iubirii pe care o simţi când manânci ceva delicios, deşi aceste experienţe minunte nu sunt nici ele de evitat. Pentru a găsi împlinirea adevărată şi durabilă, abandonează-te în faţa iubirii eterne, faţă de care toate acestea sunt numai lucruri care vin si trec.

Oricât de mult ar suferi inima ta, abandonează-te în decshiderea ei. Oricât de adorată te-ai simţi de către iubitul tău, abandonează-te. Deschide-ţi inima, relaxează-ţi corpul, respiră în jos până în degetele de la picioare. Simte forţa vieţii mişcându-se liberă prin tot corpul tău şi scapă de capriciile şi stările tale de închidere.

In fuziunea amoroasă, abandonează-te atât de complet încât să te simţi pătrunsă în cele mai adânci părţi ale fiinţei tale, la nivel fizic şi emoţional. Lasă-ti inima să fie sedusă de o forţă a iubirii mult mai pătrunzătoare decât penisul iubitului sau decât motivaţiile relaţiei voastre.

Când faceţi dragoste şi amândoi intraţi în acest abandon – în timp ce iubitul te copleşeşte cu conştiinţă şi tu îţi deschizi corpul pentru a-ţi revărsa frenetic prin el energia sublimă a iubirii – atunci adevărata uniune la care amândoi aspiraţi atât de mult se produce: vidul şi deplinătatea fuzionează ca iubire, strălucire deschisă a existenţei eterne. Nimis nu mai este acum necesar. Miracolul unităţii s-a înfăptuit prin unirea voastră.

Şi când nostalgia împlinirii revine, în viaţa de zi cu zi sau când faci dragoste, fii recunoscătoare. Bucură-te de ea, este un avertisment pentru ca tu să practici relaxarea ai profundă, deschidrea mai profundă, abandonul mai profund.


Iar şi iar, să-ţi aduci aminte că prin plăcere şi durere, poţi să trăieşti ca şi cum ai fi iubire strălucitoare, poţi să continui să radiezi iubire, până ce vei ajunge să înţelegi că romantismul şi respingerea nu sunt decât accesorii care se potrivesc cu starea ta sufletească, dar care nu definesc ceea ce reprezintă cu adevărat iubirea profundă a inimii tale.

(David Deida)