Primele iubiri

 

 

 

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi cătră el privirile-şi ţintesc -
Un codru nesfîrşit de coarne brune
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fîlfîind,
Un ocean de aripi mişcătoare ;
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.

 

Azi sînt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmîndu-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii -
Cristalurile cîntecelor grele -
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca rouă nasc în ierburile mele.

Eu curg întreg în acest cîntec sfînt :
Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt.

(Nicolae Labiş)